Felul distractiv în care îți poți introduce copilul în marea literatură și în gândirea feministă

Încep articolul ăsta prin a spune că nu am copii. Nu am citit mai nimic despre parenting și n-am idee care sunt cărțile plăcute de puștii din ziua de azi. Cu toate acestea, știu cu ce gen de titluri mi-ar fi plăcut să fie înlocuite poveștile cu prințese salvate de prinți, cu fete care nu își depășesc condiția și cu bărbați dominatori pe care le citeam la 6-7 ani.

În cazul în care nu știți deja asta, Virginia Woolf e scriitoarea mea preferată. A jucat un rol foarte important în mișcarea feministă, iar romanele ei au schimbat percepția publică asupra literaturii scrisă de femei. Poate cea mai importantă lucrare a sa e O cameră doar a ei, eseul în care vorbește despre femei, literatură și literatură semnată de femei, în care explică că o femeie, ca să creeze, are nevoie de bani și un spațiu propriu.

Recent, fetele de la Cartepedia mi-au trimis câteva titluri, printre care se numără o carte din seria Micii mei Eroi cu Virginia Woolf.

Lipsa drepturilor și depășirea statutului de casnică pe înțelesul copiilor

Placheta de care vă vorbesc e frumos ilustrată. Mi-a atras mie atenția și am 23 de ani. Virginia este cea care narează povestea și se adresează direct micilor cititori.

Știi ce mi-ar fi plăcut să am când eram mică? Un birou numai al meu și un calculator cum aveți voi, copiii de azi.

Mi se pare interesant, cum încă din prima pagină, scriitoarea ilustrează lumea din care vine: una fără tehnologie și în care ideea ca o femeie să aibă un spațiu separat în care să creeze era percepută ca un lux scandalos.

Virginia se întoarce la propria copilărie. Ne spune când și unde s-a născut, cine era familia ei și că porecla pe care o primise era căprița, pentru că nu avea niciodată stare și îi plăcea să petreacă mult timp în natură.

Apoi, vorbește despre relația cu Vanessa, sora sa și despre faptul că nu se încadrau în tiparele unor fetițe de familie bună, adică delicate, liniștite și supuse. Naratoare explică copiilor din zilele noastre că atunci o fată nu putea face prea multe lucruri comparativ cu un băiat, care avea voie să se cațăre în copaci și să meargă la școală, în timp ce o domnișoară trebuia doar să brodeze și să servească ceaiul.

În istorisirea pentru copii nu se omite că Virginia avea o sănătate șubredă, așa că era imposibil să meargă la școală. Cu toate acestea, trebuia să își hrănească curiozitatea și pentru asta împrumuta cărți din biblioteca tatălui, care era istoric.

Depresia și separarea de oraș

Virginia avea puțin peste 20 de ani când figura paternă s-a îmbolnăvit și a decedat la scurt timp după maică-sa. A rămas doar cu frații ei și a suferit de depresie.

Eu și frații mei am rămas singuri și asta m-a întristat foarte mult. Nu mai voiam nici să mă plimb, nici să mănânc… iar familia mea a început să se îngrijoreze. Medicii m-au sfătuit să mă mut pentru o vreme la țară, ca să mă pot bucura de aer curat.

Atunci a început să scrie, iar după o vreme s-a întors în Londra, la frații ei.

Naratoarea vorbește despre cum a fost înființat faimosul Grup Bloomsbury, despre cum toți considerau că fiecare om are dreptul la propriile idei, că femeile trebuie să fie egale cu bărbații, lucruri extravagante pentru acele timpuri.

Eram sătulă să văd că lumea nu-mi asculta opiniile doar pentru că eram femeie.

Acolo l-a întâlnit pe scriitorul Leonard Woolf, viitorul ei soț și omul alături de care deschide o tipografie/editură ca să își publice atât cărțile lor, cât și lucrările oamenilor pe care ei îi apreciau.

Cariera de scriitoare

Eroina publică pentru prima dată. Croaziera a fost primul ei roman, în care protagonista pleacă în America de Sud cu vaporul.

Criticile au fost bune, iar asta a încurajat-o pe autoare să continue.

Există un pasaj pe care l-am adorat. Virginia mărturisește că deși ea făcea ceea ce își dorea, observa că femeile din jurul ei erau nemulțumite de viața pe care o trăiesc mai ales dacă apărea un moment în care realizau că își doresc să studieze sau să muncească. Pe atunci, doar bărbații aveau acces la bibliotecă. Astea erau regulile.

Eu nu eram deloc de acord cu regulile astea și credeam că femeile erau la fel de capabile și de inteligente ca bărbații. De aceea, în romanele pe care le-am scris personajele principale erau femei.

Apoi vorbește despre primul său succes, și anume Doamna Dalloway și despre importanța eseului O cameră doar a ei, care le-a dat curaj femeilor să aspire la mai mult.

Cum să explici sinuciderea

Naratoarea spune copiilor că a scris până la finalul vieții în ciuda sănătății precare, până în 28 martie 1941, când puterile păreau să o părăsească, nu se mai putea concentra și a fost copleșită de un sentiment uriaș de tristețe. Atunci s-a dus la râu, a intrat în apă și nu a mai ieșit.

De-acum eu nu mai existam, însă cărțile mele, da, și au continuat să fie publicate și traduse în multe limbi. Sunt fericită știind că alte scriitoare tinere mi-au descoperit cărțile și că, citindu-le, s-au convins că toată lumea, bărbați și femei, trebuie să poată decide cum să-și trăiască propria viață.

Cu toate că am citit-o aproape integral pe Virginia Woolf, că știu puterea scrierilor ei, că sunt familiarizată cu rolul pe care l-a jucat în mișcarea feministă, ultima pagină din această carte pentru copii m-a emoționat atât de tare încât mi-a stors câteva lacrimi. Eroina face un mic rezumat al poveștii, iar în final mărturisește care e cea mai mare bucurie a sa.

Însă, privind în urmă, îmi dau seama că, de fapt, cel mai mare succes al vieții mele nu a fost să-mi realizez visul, ci să devin un exemplu pentru ca alte femei să și-l urmeze pe al lor.

Pe lângă cutremurătoarea poveste a Virginiei Woolf, la final găsești și câteva exerciții pentru copii, pe care, trebuie să recunosc, le-am făcut și eu când am terminat de citit cartea. Am căutat câteva obiecte strecurate printre pagini, am răspuns cu Adevărat sau Fals la câteva afirmații și am ales două fotografii cu niște obiecte pe care Leonard și Virginia le foloseau la tipografia lor.

Când voi avea un copil, mai ales dacă se va întâmpla să fie fată, cu siguranță o să aleg să-i citesc acest gen de povești în locul celor cu prințese mereu în așteptarea idealului masculin călare pe cal alb. Totuși, în povestea asta, cred că ar fi fost interesantă abordarea bisexualității. Nu știu cum sunt alte titluri din seria Micii mei Eroi, dar ăsta a avut un impact foarte puternic.

Găsești Virginia Woolf: scriitoarea care a vrut să aibă o locuință separată pe Cartepedia.