Alexandru Andrei, Atelier Skoob: inspirația mea vine din pasiunea pentru perioada medievală

Îmi doream să țin un jurnal înainte să știu să scriu. Aveam vreo 4 ani. Eram la bunica mea, în apartamentul decorat în stil comunist. Eram cu mama și tata, un unchi și verișorul meu. Stăteam toți înghesuiți în dormitor, cu televizorul pornit, cel mai probabil pe știri. Nu-mi mai amintesc. Eram prea ocupată să îmbrac păpușa mea preferată Barbie. Bunica s-a ridicat din fotoliu și a adus din bucătărie două agende. Uitați ce am primit la un concurs de integrame, ne-a zis. Țin minte și acum caiețelul cu copertă cu cireșe. Iubeam să colecționez carnețele, agende și caiete. Le aveam în teancuri, în biblioteca mea de acasă. Îmi era rușine să-l cer. M-am apropiat de tata și i-am șoptit la ureche. Oare poate să mi-l dea mie pe ăla roșu? M-am ghemuit de rușine. A rugat-o el pe bunica. Mi l-a înmânat în secunda următoare. L-am răsfoit. Liniile dictando, albastre erau copleșitoare pentru un copil care nu știa să scrie. Mama, vreau să țin un jurnal. Poți să notezi tu în el până învăț eu? A luat un pix și a început să scrie la ce oră m-am trezit, ce am mâncat la micul dejun, că m-am jucat vreo oră cu verișorul meu șamd.

Până la 8 ani, am mai adunat vreo câteva carnete cu desene și tot felul de însemnări dubioase. Urma să încep clasa a doua când am mers cu ai mei în Metro. Trebuia să îmi cumpere rechizite. În timp ce tata scana raftul de pixuri și caiete pentru școală și tot punea câte un produs în coș, eu am zărit un set de la Disney cu agendă și pix invizibil. N-am cum să uit ambalajul nici acum. O cutie mare și roz, care le avea într-un colț pe prințese. Prin geamul de plastic puteam să văd agenda maro, cu încuietoare sub formă de inimă cu arici și pe Belle, Cenușăreasa și Albă-ca-Zăpada cum mă fixează de pe copertă. Lângă era pixul gros cu capac sub formă de coroană. L-am luat și i l-am arătat tatei. Pot să-l iau și pe ăsta? A dat afirmativ din cap. Brusc, restul rechizitelor deveniseră mai puțin interesante.

Acasă, primul lucru pe care l-am făcut a fost să desfac noul meu jurnal. Eram curioasă cum funcționa stiloul invizibil. Am deschis agenda și am sesizat că avea o pagină velină și una cu puncte roșii și îngrămădite. Ca acel pix magic să funcționeze, trebuia să scriu pe partea punctată. Ca să citesc ce am scris trebuia să luminez literele cu lanterna din capătul instrumentului de scris. Nu am fost impresionată. L-am lăsat deoparte, am luat un pix normal și am început să scriu pe partea velină. M-am atașat foarte tare de acea bucată de carton cu pagini. Scriam în fiecare zi. Ce făceam la școală, când mă trezeam, ce mâncam, la ce desene animate și seriale mă uitam. Am povestit că mi-am sucit glezna, am vorbit cu jurnalul în toate zilele petrecute în pat cu piciorul în ghips și, bineînțeles, pentru că nu se putea altfel, am umplut pagini întregi cu poze și desene de la nunta mea fictivă cu un membru al formației Jonas Brothers.

De atunci până la 20 de ani, am adunat peste 30 de carnete și jurnale. Tata mi-a făcut un cufăr mare din lemn, cu cheie, unde le-am depozitat. Este acasă, la ai mei, la peste 500 de km de București. Și acum țin jurnale. Bineînțeles, nu mai povestesc la ce oră m-am trezit și ce am mâncat. Iar timpul de scris s-a redus considerabil, din păcate. Însă, tot sunt o colecționară. Am vreo 7 goale, adunate într-un dulap.

Acum aproape un an, chiar înainte de ziua mea, am descoperit un producător online din Craiova care face cele mai frumoase agende pe care le-am văzut în România. Cusute, cu multe pagini și din materiale de o calitate superioară. Mi-am comandat unul roșu, din piele. L-am primit alături de o variantă a agendei mai mică, ca un talisman și de o scrisoare cu sigiliu, pe care, ce credeți, o puteți personaliza în cazul în care doriți să faceți un cadou. M-am îndrăgostit și după o săptămână l-am sunat pe Alex, creatorul lor. I-am spus că lucrez în comunicare și mi-ar plăcea să-l ajut pe partea de promovare online. Am primit ca mulțumire încă o agendă spectaculoasă cu Micul prinț fosforescent.

Alex de la Skoob s-a implicat în Zenobisme. Ne-a făcut niște agende din piele întoarsă, maro, cu logo-ul pe prima copertă. Toate articolele pe care le citiți astăzi au luat naștere din niște schițe și brainstorming-uri între copertele lor.

Am stat de vorbă cu Alex și l-am rugat să ne povestească de unde a început povestea brand-ului său, care e misiunea lui și ce îl inspiră.

Am înființat Atelierul Skoob în anul 2009. Inițial s-a numit skooBsBooks, un fel de Book scris în oglindă. Din păcate, numele era deja luat de un anticariat din UK, am impresia. Mai târziu, am început să citesc mai mult despre branding și am aflat că trebuie să aleg un nume mai ușor de reținut și pronunțat. Așa că am făcut trecerea către SkooB a.k.a Atelier Skoob.

Toată ideea acestor produse a pornit de la faptul că voiam să îi fac un cadou semnificativ iubitei mele de atunci și nu am găsit niciun magazin de unde să pot cumpăra astfel de obiecte. Mi-am zis că pot să-l făc eu sau măcar să încerc. A rezultat un produs care a fost apreciat de multă lume. Așa a luat naștere acest proiect.

Inspirația mea vine din pasiunea pentru perioada medievală sau, mai exact, din pasiunea pentru obiectele pe care le meștereau oamenii atunci.

Misiunea Skoob este să vină în ajutorul oamenilor care caută un cadou de calitate, lucrat manual și care nu se rezuma doar la produsul în sine, ci la toată experiența care vine odată cu acesta. Noi te ajutăm să găsești un cadou care te va transpune într-o lume a lui. Viziunea noastră este să devenim un reper pentru cât mai mulți oameni care caută calitate, nu cantitate.