Oana Zaharia: asta e atât de frumos la poliamorie – iubești pe cineva atât de mult încât vrei să-l vezi fericit, orice ar însemna asta

Sunt monogamă și extrem de posesivă. Cărțile poate le mai împart, dar bărbații în niciun caz. Asta nu înseamnă că sunt împotriva poliamoriei, din contră. Apreciez femeile și bărbații care reușesc să își stăpânească gelozia și să împartă sentimentele. Eu nu am fost niciodată capabilă de asta și, de-a lungul timpului, mi-am pus tot felul de întrebări legat de ce înseamnă să împarți viața, dormitorul, cafeaua de dimineață cu mai mult decât un om.

Oana Zaharia e solistă, actriță, feministă și a avut ultima relație monogamă în urmă cu 11 ani. Am invitat-o să stăm de vorbă despre ce înseamnă să fii implicată într-o relație poliamoroasă.

Multe reviste mari categorisesc poliamoria ca fiind un trend.

Mă amuză când aud că poliamoria e un trend. Așa se spune și despre LGBT, că e un trend. Nu, nu sunt trenduri noi, sunt moduri de viață vechi de când lumea, dar mai nou am început să și vorbim despre ele, a devenit mai puțin rușinos să spunem pe față că suntem gay sau că suntem non-monogami, am început să acceptăm diversitatea. Ăsta e un trend, faptul că am înlocuit ignoranța cu informarea și toleranța.

Când ai avut ultima relație monogamă?

Ultima mea relație monogamă a fost acum 11 ani și s-a încheiat pentru că, în timpul ei, am înșelat și am realizat că nu mă simt bine când îmi înșel partenerul, dar că totuși se va mai întâmpla. Așa că am decis să-i spun adevărul partenerului de atunci și să îi propun să deschidem relația. Dar el s-a supărat îngrozitor, s-a despărțit de mine și m-a blocat peste tot. Se mai întâmplă, ce să faci? Așa zic acum, dar atunci am fost devastată.

M-am întrebat dacă nu cumva sunt defectă, dacă e chiar atât de absurdă propunerea mea. Dar cu cât m-am gândit și am întors-o pe toate părțile, am revenit la aceeași concluzie: că, dacă sunt sinceră cu mine și cu un eventual partener, probabil n-o să pot promite vreodată monogamie. În primul rând, pentru că sunt bisexuală și ador femeile și mi s-ar părea trist să trebuiască să renunț la energia senzuală feminină din viața mea, doar pentru că un eventual partener s-ar simți trădat. În al doilea rând, pentru că tuturor ni se întâmplă să ne mai placă de altcineva decât de un singur om în viața asta și mi se pare trist ca atunci când se întâmplă, să ne panicăm și să ne abținem și să ținem secret ce simțim, de parcă am fi vinovați cu ceva, de parcă nu asta ar fi natura umană.

În fine, am analizat situația pe toate părțile și am hotărât că, decât să mai fiu vreodată într-o relație monogamă, mai bine rămân singură, dacă nu găsesc pe cineva care să îmi împărtășească perspectiva. Dar uite că am găsit. Și da, evident că îmi oferă mai multă libertate. Pentru că dacă se întâmplă să îmi placă de cineva (se întâmplă rar, dar se mai întâmplă), nu mă stresez și nu mă frustrez și nu încerc să îmi ascund sentimentele doar pentru că sunt într-o relație. Nici măcar nu trebuie să duc până la capăt experiența cu persoana respectivă, dar pot să flirtez, pot să fantazez, fără să mă simt vinovată, ca și cum am făcut rău cuiva, cum se întâmplă în relațiile monogame. Am prietene care sunt în relații mono și se dau de ceasul morții că, vai, au simțit ceva pentru altcineva decât partenerul, ce e de făcut? Nu-mi place vinovăția asta, faptul că trebuie să ne stresăm că am rănit, doar pentru că nu e singura persoană care ne place din lume.

În prezent ești implicată afectiv într-o relație poliamoroasă?

Până de curând aveam doi iubiți. Acum, cu unul dintre ei, cu care am fost împreună 11 ani, sunt doar prietenă și colegă de apartament. Am luat o pauză să ne gândim amândoi ce ne dorim, pentru că am fost foarte sudați și nu mai știm unde se termină unul dintre noi și unde începe celălalt. E primul om cu care am avut o relație poliamoroasă și am învățat amândoi multe din asta, inclusiv că e greu ca naiba pe alocuri. Am avut și parteneri separat, am avut și o iubită împreună, a fost frumos, dar și intens și complicat. Cu celălalt iubit, cu care sunt de 3 ani, mă întâlnesc destul de des, de câteva ori pe săptămână, dar nu avem un program regulat de dating. Ei doi sunt și ei prieteni, toți trei suntem.

În ce formă există fidelitatea într-o astfel de relație?

Nu știu dacă se poate vorbi de fidelitate, cât de loialitate. Știi că persoana respectivă e lângă tine când ai nevoie, te susține, puteți vorbi orice. Știi că stă lângă tine pentru că alege în fiecare zi chestia asta, nu pentru că e obligat. Știi că, deși iubește și pe altcineva, asta nu e o amenințare pentru relația voastră, pentru că fiecare relație e specială și are o chimie a ei. Nu există competiție între relații în poliamorie, există oameni care se dedică unii altora pentru că se iubesc și se apreciază și le oferă partenerilor libertatea să își exploreze sinele și în alte relații. Pentru mine, asta e o dovadă imensă de încredere și respect reciproc.

Există gelozie în relația voastră?

Da, bineînțeles că există gelozie, e o emoție tipică naturii umane, nu ai cum să scapi de ea. Și persoanele poliamoroase o experimentează, doar că nu vor să fie sclavii ei, nu vor să-i permită geloziei să le dicteze viața, vor să o gestioneze. Știu că e o emoție viscerală, animalică și vor să se ridice deasupra ei, să-și acceseze sinele rațional și superior, cel care știe că dragostea nu e o resursă limitată și că dragostea pentru o persoană nu-ți știrbește dragostea pentru o altă persoană.

Cum arată o zi din viața unei femei implicate într-o relație poliamoroasă?

Păi nu e așa de complicat. Cu unul dintre parteneri locuiesc, iar celălalt locuiește separat. În unele seri dorm acasă, în alte seri dorm la celălalt partener. Când aveam o iubită comună cu partenerul cu care locuiesc, ea dormea uneori pe la noi sau noi mai mergeam să dormim la ea.

Viața ta sexuală a devenit mai bună după ce ai renunțat la relațiile monogame?

Da. E mai bună din simplul motiv că fiecare persoană scoate din tine altceva și are alte fantezii și alte fetișuri. Afli mai multe despre tine și ce îți place, pentru că experimentezi cu mai multe persoane cu gusturi diferite. O relație te poate inspira să încerci lucruri noi în altă relație.

Într-o astfel de relație este vorba mai mult de sex sau de afecțiune?

Poliamoria, după cum îi spune și numele, e un mod de relaționare în care te poți îndrăgosti de mai multe persoane în același timp. Dacă ar fi vorba doar de sex, s-ar numi relație deschisă, care e un alt tip de relație non-monogamă.

Mi se pare amuzant că oamenii își imaginează numai promiscuități când aud de poliamorie, când de fapt, poliamoria înseamnă să muncești nu doar pentru o relație, ci pentru mai multe. Pentru că o relație înseamnă lucru continuu cu tine însuți și cu partenerul, un efort constant prin care te dezvolți și evoluezi și înveți cine ești.

Ei bine, poliamoria înseamnă asta înmulțit cu doi sau cu trei sau cu patru. Nu oricine se descurcă, nu e pentru toată lumea, poate fi foarte obositor, dar, până la urmă, mie mi se pare că merită. Înveți mult mai multe decât dintr-o relație monogamă.

Te vezi trăind așa toată viața?

Da, mă văd trăind așa toată viața, nu știu ce m-ar face să revin la monogamie, poate doar oboseala. Pentru că e un stil de viață un pic obositor. La urma urmei, fiecare persoană cu care ai o relație îți consumă timpul și energia și uneori simți că nu mai ai timp pentru tine.

Cum arată planurile voastre de viitor?

Planuri de viitor ne facem ca toți oamenii. Dacă te referi la familie, copii, nici eu și nici partenerii mei nu ne dorim asta deocamdată. Eu una, cel puțin, știu sigur că nu vreau copii. Dar nu m-ar deranja deloc dacă ei ar vrea să facă un copil cu alte femei, în niciun caz nu m-aș opune dacă lor le-ar oferi bucurie sau împlinire asta. Cunosc cazuri de familii poliamoroase cu copii și copiii ăia sunt foarte fericiți, pentru că primesc atenție din toate părțile, au mai multe mame și mai mulți tați și o grămadă de unchi și mătuși. Deci poliamoria nu te împiedică să îți întemeiezi o familie, în caz că asta îți dorești.

Dacă te poți bucura pentru fericirea partenerului alături de o altă persoană, te poți bucura și pentru fericirea pe care i-o oferă un copil cu o altă persoană. Pentru că asta e atât de frumos la poliamorie: iubești pe cineva atât de mult încât vrei să-l vezi fericit, orice ar însemna asta, vrei să fie fericit chiar dacă nu ești tu singura lui sursă de fericire.