Andreea, creatoarea Wax’N Magic, s-a trezit într-un trup de femeie mult prea devreme

Andreea, creatoarea Wax’N Magic, a fost un copil cuminte, curios și visător. A crescut într-o familie restrânsă. Petrecând mult timp singură acasă, și-a permis să-și pună în aplicare toate planurile și să-și satisfacă nevoia de a cunoaște.

Mama sa i-a respectat dreptul la opinie dinainte ca parentingul să fie a thing. Andreea apreciază enorm faptul că nu a luat vreodată o decizie în numele ei, că i-a explicat pe îndelete cam orice situație prin care a trecut și s-au consultat întotdeauna.

Foto (C) Adriana Șebănescu

De când era foarte mică, Andreea a fost atrasă de lucruri particulare, așa că la școală a învățat de-adevăratelea doar ce a interesat-o. În rest, recunoaște, a cam vânat notele. Per total, i-a ieșit, cu tot cu sindromul impostorului la pachet.

E de părere că această atitudine a făcut foarte dificilă alegerea „jobului perfect”. A vrut sa fie avocat, arhitect și apoi stilist, oricum, își dorea un job care era legat de sensibilitatea și de vulnerabilitatea oamenilor. Cumva, i-au ieșit și astea sub o formă sau alta.

Astăzi, Andreea e avocatul frumosului, se ocupă de fațadele clienților, dar ține întotdeauna cont de stilul din interior.

Primul job adevărat a fost la celebra revistă Marie Claire, care s-a închis în 2019. Toată viața va aprecia și-i va fi dor de anii petrecuți acolo. Chiar și atunci când stătea la birou, în predare și în tot stresul ăla, își dădea seama că era foarte fericită.

A avut norocul să facă parte dintr-o echipă specială, unde nu existau două personalități asemănătoare. La Marie Claire, Andreea și-a educat partea estetică. Când a început să lucreze, revista era coordonată încă de echipa franceză, care era destul de tipicară. Să le facă pe plac a reprezentat cea mai bună școală prin care a trecut.

Când s-a închis ediția din România, Andreea își amintește că a plâns, fiindcă a lăsat o parte din sufletul ei în biroul urâțel, open space, de la Piața Muncii.

Arta de a lucra din pasiune și puterea femeilor

După această experiență, la un moment dat, mama ei i-a zis că dacă va face ce-i place, nu va trebui să muncească vreodată. Atunci a ales să facă ce îi place cu dăruire, cu entuziasm, cu tot ce poate să ofere fizic, psihic, intelectual și emoțional. A ales să muncească pentru frumos.

Așa Andreea și-a găsit refugiul și în alte pasiuni, cum ar fi misticismul, de unde a pornit Wax’N Magic, micul business cu lumânări și alte obiecte spirituale pe care le creează.

Andreei nu-i place deloc sintagma „femeie puternică”. Poate că e incorect și anapoda la prima vedere, dar o asociază unui curent feminist actual cu care nu rezonează. I se pare ostentativ și pe alocuri absurd, fiindcă are senzația că în cuvântul „puternică” e inclus un pic și cuvântul „victimă”. Crede că fiecare dintre noi are puterea de a decide pentru sine cum vrea să fie.

În familia ei, predominante sunt figurile feminine, ale căror vieți sunt demne de drame de Oscar. Două dintre ele au avut de-a face inclusiv cu relații abuzive pentru care au găsit rapid soluții, astfel încât să nu le tolereze și în care să nu se complacă. Bunica Andreei a avut trei căsnicii înainte de anii 90, cu tot cu gura lumii și cu mustrările familiei. A trecut peste cu improvizații de moment care au dus-o spre mai bine.

Foto (C) Alex Tremurici

Pe de altă parte, Andreea crede în (super)puterile femeilor. Cel mai mult îi place cazul mamei sale, care, la 58 de ani, e perfect nealterată, în ciuda tuturor experiențelor care n-au fost nici puține, nici ușoare. Merge la mai multe concerte decât ea, se bucură de orice ca și cum n-ar exista timp, muncește cu același simț al răspunderii care i-a generat un portofoliu impresionant, dar care nu i-a afectat modestia, pe care ea i-ar fi diminuat-o de mult, are o ambiție soră cu nebunia, e incredibil de încăpățânată inclusiv atunci când n-are dreptate, continuă să își întrebe fiica în fiecare zi dacă a mâncat, cu cine iese și cum și-a rezolvat problemele de lucru.

Ea este cel mai dur critic al Andreei, dar și cel mai mare sprijin, indiferent de momentele prin care trece. Iar ambivalența asta, crede, necesită multă forță interioară.

Percepții

Din punctul de vedere al Andreei, oglinda este un lucru magic prin definiție. I se pare fascinant cum, în măsura în care ne arată cine suntem, ne păcălește atât de ușor.

Să se uite în oglindă e unul dintre primele lucruri pe care le face dimineața, ca și cum ar avea nevoie să știe sigur că este încă prezentă.

De obicei se admiră, pentru că e fericită cu tot ce a primit de la natură, dar alteori stă și își caută defecte despre care are senzația că ieri nu erau acolo.

Până la urmă, în oglindă se regăsește de fiecare dată, de la zilele în care se simte cel mai bine până la momentele acelea în care e foarte obosită și tristă.

Andreea nu iubește ceva anume la ea, ci se iubește ca întreg, cu bune și cu rele. Ar fi un singur lucru la care, dacă ar putea, ar renunța cu drag, respectiv la o boală autoimună care-i cam dă de furcă din când în când și din cauza căreia nu mai poate face anumite lucruri, cum ar fi donatul de sânge.

Foto (C) Alex Tremurici

Schimbările de la 11 ani

Procesul transformării în femeie, biologic vorbind, a început, la numai 11 ani, din cauza unui tratament greșit. Într-o noapte s-a culcat o fetiță, iar a doua zi s-a trezit într-o carcasă care aducea cu un corp de femeie. Asta a generat tot felul de reacții în jurul ei pentru care nu era pregătită.

Mental, Andreea nu se identifica cu noul corp și i-a fost foarte greu să își asume poziția asta până pe la 28 de ani, când cineva a numit-o prima dată „femeie”. Până atunci, mental, ea era o adolescentă. Atunci și-a dat seama că nu mai e cale de întoarcere nici fizic, nici psihic.

28 de ani a fost momentul în care a intrat într-o nouă eră, cum îi place internetului să spună. A început să se bucure de tot ce o speria până atunci, pentru că a început să folosească conștient tot ce a acumulat în anii anteriori.

Recent a început să observe o tendință generală: femeile au un reflex din a se scuza pentru tot felul de lucruri, inclusiv spun „scuze, m-am îngrășat un pic.” Pe moment, Andreea se întristează, dar îi explică fiecăreia cu răbdare că, în primul rând, nu ei trebuie să-i ceară scuze, iar în al doilea rând, atâta timp cât suntem în viață, ne schimbăm și ne transformăm nonstop.

Rolul Andreei în viața altor femei este acela de a le ajuta să își (re)descopere acele calități exterioare care nu fac decât să reflecte ce e în interior.

Andreea nu crede în sfaturi, dar ar fi un lucru pe care i l-ar spune unei tinere femei care se descoperă: fiecare dintre noi are nevoie de propriile experiențe. Crede că e foarte important să ne lăsăm să observăm cum ne simțim în fiecare situație, ce emoții avem în fiecare context, ca apoi să putem selecta ce ne este benefic.

Procesul acesta de observație necesită o mare doză de curaj. Inclusiv să pui părerea celorlalți pe pauză e o dovadă de curaj într-o societate atât de agitată. Doar așa poți vedea ce se află în ceea ce pare un haos interior.

Leave a Comment

Your email address will not be published.

Start typing and press Enter to search