Cartea din care am aflat că spălăturile vaginale potențează mirosurile neplăcute
Jen Gunter este un medic ginecolog dat naibii de mișto, specializat în medicina durerii și a afecțiunilor vulvo-vaginale și redactor la The New York Times, unde scrie articole, bineînțeles, despre sănătatea femeii. Unul dintre subiectele care au preocupat-o în textele sale este despre bebelușii născuți prematur. Jen a scris și o carte pe această temă, fiindcă a trecut și ea prin decesul unuia dintre tripleți.
În 2019, Jen publică Biblia vaginului, o carte de specialitate dedicată tuturor femeilor cărora li s-a spus cândva – în cele mai multe cazuri, de către un tip – că sunt prea ude, prea uscate, prea respingătoare, prea largi, prea strâmte, prea însângerate sau prea mirositoare. Acest titlu a ajuns în top-ul vânzărilor la numai o zi după lansare. Cred că numai după dedicația asta.
O poți asculta și citi pe Jen aici.
Eu am primit Biblia vaginului prin luna octombrie și cam de atunci o țin pe birou, foarte aproape de mine. Nu am citit-o cap coadă, ca pe un roman. E și dificil să faci asta. Bine, nu există nicio regulă. Până și autoarea ne zice în Prefață că putem să o citim din scoarță în scoarță, pe sărite sau când are mușchiul nostru vaginal chef.
Uită ce au spus alții despre vaginul tău și descoperă-l singură
Fac pariu pe o cafea de la Starbucks că, indiferent de vârstă și de câte cărți ai citit, tot o să afli ceva despre organul tău sexual din cartea semnată de Jen. Fie că are legătură cu igiena, menstruația, plăcerea și lista poate continua.
De-a lungul timpului și încă din istorie, s-au născut obsesii pentru castitatea aparatului genital feminin și curățenia intimă. Să nu uităm, așa cum ne zice și autoarea, că vaginul și uterul erau monede de schimb. Așa că nu e de mirare că cei mai folosiți termeni în reclamele la produsele pentru femei sunt: pur, natural și curat.
Și în zilele noastre sunt zeci de mituri în jurul vulvei și al vaginului. Unele idei ne-au fost inoculate de mici, altele de către foștii (sper să fie foștii) iubiți sau alți parteneri sexuali. Și tot ce face Jen este să le distrugă ca și cum ar fi niște spermatozoizi pe care-i face să intre în contact cu spermicidele.
Nu o să intru acum în fiecare subiect abordat în Biblia vaginului. Dacă vrei să aprofundezi, cumpără cartea de aici. Acum, vreau să vă vorbesc doar despre igiena vulvei și a vaginului.
Eu miros vulve (și vagine) toată ziua. Vulvele sănătoase nu miros mai mult decât orice parte a corpului
Din punct de vedere medical, vulva, ca restul corpului, necesită puțină igienă sau chiar deloc. Pentru multe persoane poate fi un șoc, dar cât de mult te speli e ceva strict personal, care depinde de cum ai fost educată, de preferințele tale, de locul în care trăiești, de cât mult ți-ai murdărit corpul și de cât de mult transpiri. Singura parte a corpului care necesită curățare regulată, din punct de vedere medical, sunt mâinile.
Nu trebuie să-ți speli vulva și vaginul la fel ca mâinile. La urma urmei nu cu vulva dăm noroc, mâncăm, deschidem uși și tocăm carnea pentru mâncare.
Conform unor analize, femeile declară că își spală vulva pentru a nu mirosi urât și pentru a se simți curate. Ei bine, vulvele sănătoase nu miros. Autoarea zice că ea le miroase toată ziua, fie că nu au fost spălate în ziua precedentă, fie că au venit de la sală și sunt transpirate. Doar în cazul în care suferă de anumite afecțiuni, acestea pot avea un iz neplăcut.
De obicei, mirosul din zona inghinală provine de la glandele sudoripare apocrine, glandele sudoripare specializate din zona inghinală și din zona anusului. Este echivalentul mirosului de la subraț pentru tractul genital. Glandele sudoripare apocrine sunt localizate în foliculii de păr și secretă sebum, o substanță uleioasă densă care devine parte din mantaua acidă. Bacteriile de piele pot descompune aceste uleiuri, eliberând substanțe chimice volatile cu mirosuri specifice. Sângele menstrual reacționează cu lipidele de pe suprafața pielii și oxidează moleculele de fie din hemoglobină, producând astfel mirosul metalic pe care îl cunoaștem toate. Mirosurile neplăcute mai pot apărea din cauza incontinenței, unor reziduuri de ejaculare, lubrfianți și, dacă ai afecțiuni de piele pentru care te tratezi, a unguentelor locale și cremelor care nu se absorb total.
Ce NU trebuie să speli
În primul rând, nu spăla orificiul vaginal pentru că are o structură mucoasă, mai exact, are același tip de țesut ca vaginul și nu pute. În al doilea rând, labiile mici nu au glande sudoripare apocrine, deci nu trebuie spălate. Mai mult decât atât, pielea de pe ele este cea mai subțire din cadrul vulvei și e posibil să te iriți rău de tot. O regulă de bază a igienei intime este să nu introduci produse de curățare între labiile mici, ci doar apă.
Poți spăla, chiar și cu produse de curățare: interiorul coapselor, labiile mari, muntele pubian și împrejurul anusului.
Poate nu știai, dar curățarea vulvei nu a fost studiată niciodată. E foarte interesant având în vedere multitudinea de produse care susțin că sunt testate ginecologic, nu? Sfaturile pe care ni le dă autoarea sunt extrapolate din studiile efectuate pentru a afla cea mai bună metodă de a curăța zona acoperită de scutece la bebelușii abia născuți.
Există două tipuri de produse care trebuie luate în considerare: săpunul și gelurile de curățare. Săpunul rupe o parte din mantaua acidă – uleiurile și bacteriile naturale importante pentru apărarea pielii. Și, amestecat cu apa, produce o reacție chimică ce reduce pH-ul pielii la 10-11. În mod normal, PH-ul pielii vulvare este acid, între 5,3 și 5,6. Gelurile de curățare sunt surfactanți sintetici și alte substanțe chimice menite să îndepărteze murdăria și să lase mantaua acidă intactă. Sunt mai bune, astfel, decât orice tip de săpun.
Produsele de curățare intimă pentru femei sunt parfumate, chiar și cele pentru pielea sensibilă, iar parfumul este o sursă comună de iritații și alergii. Nu mai pomenesc de mesajele sexiste cu care vin.
Nici șervețelele umede nu sunt o alternativă pentru igiena intimă. Acestea sunt recomandate doar în cazul persoanelor care suferă de incontinență fecală sau urinară. Dar, chiar și pentru ele, o opțiune la fel de bună este utilizarea bideului. Șervețelele umede sunt o modalitate comună de a face dermatită de contact vulvară și anală.
Vaginul este ca un aparat electrocasnic care se curăță singur
Capitolul despre igiena vaginului există pentru că, indiferent de ce spun medicii, femeile continuă să își spele vaginul prin cel puțin o metodă (uneori și mai multe). De fiecare dată când am făcut asta, m-am iritat teribil. Acum ceva timp am renunțat la acest sport.
Cea mai obișnuită metodă prin care femeile își curăță vaginul este inundarea acestuia cu apă și o soluție medicală. Există dispozitive mici prin intermediul căruia, sub presiune, se împinge fluid în vagin. Însă, mai sunt și altele prin care fluidul ajunge în vagin datorită forței gravitației. Majoritatea femeilor cumpără soluții de spălare prefabricate, cele mai comune fiind oțetul și iodul.
Spălăturile nu sunt singura metodă prin care vaginul este curățat. Alte doamne introduc șervețele umede în vagin, folosesc produse de igienă intimă, cu toate că pe ambalaj scrie că sunt strict pentru uz extern, introduc supozitoare cu deodorant și chiar spary-uri.
Jen declară că multe alte femei, deși nu este certificat științific, introduc degetele în vagin ca să scoată secrețiile. Nu este nevoie de asta. Metode des utilizate sunt băile cu aburi pentru vagin, la SPA sau acasă, cu o varietate de ierburi sau plante și chiar ozon, care e foarte periculos.
Este un vagin, nu o Piña Colada
Multe studii demonstrează că spălăturile vaginale sunt periculoase, pentru că distrug bacteriile sănătoase și stratul protector de mucus. Asta face ca femeile să fie mai vulnerabile la vaginoza bacteriană și crește riscul infectării cu gonoree sau HIV, în cazul în care sunt expuse. În mod paradoxal, distrugerea bacteriilor bune poate duce la intensificarea mirosului vaginal.
Nici produsele naturale sau de origine vaginală nu sunt deloc mai bune. Ierburile, lămâia și sucul de lime, astrigenții precum bilele de stejar și alte ierburi de strâmtare au un risc mare de distrugere a bacteriilor vaginale, distrugând de fapt stratul mucos și iritând țesutul vaginal, odată cu producerea microtraumelor.
De reținut:
- Oricine spună că spălăturile vaginale sau strâmtarea vaginului sunt recomandate, greșește
- Șervețelele umede nu trebuie introduse în vagin
- Curățarea prea intensă poate fi o sursă de iritație
- Sunt preferabile gelurile de curățare în locul săpunului
- Evită produsele de spălare feminină
