Când e tinerețea un dezavantaj?

N-am încă 21 de ani. Viața mă va frânge. Voi fi luată în râs până la sfârșitul zilelor mele. Ca o bucată de plută pe valuri, voi fi când săltată în sus, când prăvălită în jos, printre oamenii aceștia, bărbați și femei cu fața schimonosită și limba mincinoasă. Ca firul de buruiană, sunt azvârlită cât acolo de câte ori se deschide ușa. Sunt spuma care mângâie stâncile și se strecoară în ele, albă, oriunde. Dar sunt și o fată tânără, aici, în camera asta.

Virginia Woolf

Nu o dată mi s-a spus că, indiferent de domeniul în care doresc să lucrez, vârsta îmi va fi un atu. Cel mai probabil gândindu-se că sunt încă crudă și ușor de dat după angajatori. Atunci când îmi exprimam viziunea asupra unui proiect și doream să-mi pun ideile în aplicare, cei 23 de ani ai mei mă făceau inferioară în fața unor șefi și/sau colaboratori. Din cauza asta am plecat de la multe job-uri.

Recent am întâlnit o tipă de vreo 30 și ceva de ani. Hai să-i spunem Nina. Cam toată viața ei a lucrat în corporații până când și-a dat seama că nu mai vrea să fie controlată, așa că și-a deschis propria afacere. Pe ce zonă? Mi se pare că nici ea nu știe exact. După mine, e un fel de stilist personal, care are senzația că ce face e prea superficial și gol, așa că acum încearcă să ofere servicii din postura unui consilier psihologic, care, atenție!, nu e același lucru cu un psihoterapeut sau psiholog.

Am întâlnit-o pe Nina când am mers la un club de carte. Nu sunt vreo adeptă ale acestor întâlniri între cititori, dar m-am dus atunci fiindcă la eveniment se discuta cartea unei bune prietene. Ei bine, discuția pe baza romanului se ținea la sediul Ninei.

Încă lucram la Zenobistele atunci și eram, oarecum, încă în căutarea unor femei care inspiră. Inițial am crezut că Nina poate să fie una dintre ele, dar ulterior, după ce i-am luat interviul, mi-am dat seama că nu prea se potrivește istorisirea ei cu direcția în care o lua cartea. I-am spus asta și am rămas într-o oarecare legătură.

După ce cartea mea a văzut lumina tiparului, Nina, din când în când, îmi tot dădea mesaje. Îmi zicea ba că se bucură că Zenobistele are succes, ba că mă invită să lucrez la sediul ei din centrul Bucureștiului, ba că dorește să-mi ofere un produs (cadou) din portofoliul ei. Aproape de fiecare dată m-a prins plecată sau cu alte treburi, așa că am acceptat să o vizitez destul de târziu. Asta s-a întâmplat undeva în vară.

M-am simțit minunat atunci. Am vorbit despre ce înseamnă să fii stilist, despre care-i faza cu sustenabilitatea când vine vorba de haine, despre cărți și reviste de modă. Am început să înțeleg, cât de cât, ce face și, la început chiar mi se părea interesant.

Am căutat-o în Social Media. Nu avea o imagine foarte bine conturată. Pentru că îmi câștig pâinea din a fi Freelancer & Social Media Manager, i-am zis că dacă dorește, o pot ajuta să crească în zona asta. A zis că analizează și îmi comunică decizia ulterior.

Am stabilit un onorariu, un soi de program și ne-am apucat de treabă. De la început i-am zis că vreau libertate 100%. Altfel eu nu pot crea, nu pot lucra și nu pot crește nimic fiind presată sau executând ordinele unei persoane care are senzația că Social Media Managementul e doar postatul pe Facebook. I-am spus asta din prima fiindcă în trecut am lucrat în companii și am avut clienți care-mi spuneau ce să postez, apoi, când vedeau rezultatele oribile, mă trăgeau tot pe mine la răspundere.

Tu vinzi dragoste față de propria persoană, dar arunci cu hate în restul

Am început colaborarea și, cam o dată la o săptămână, două, mergeam la sediul ei să filmez niște cadre pentru TikTok și Instagram Reels. Deja de pe la a 3-a întâlnire, discutând despre anumiți influenceri, scriitori, oameni puternici și faini din online, am început să sesizez un discurs de hate.

Ninei nu-i plăcea nu știu care blogger-iță fiindcă posta prea multe Stories cu cățelul ei, i se părea nedrept că a ajuns la anumite cifre datorită relațiilor pe care le are, de parcă asta nu ar fi tot muncă.

De o TikToker-iță spunea că are conținut banal, de alta că absolut tot ce postează e la mintea cocoșului.

Nimic nu era ok, doar propriul conținut era demn de a fi citit. Majoritatea textelor fiind cu greșeli gramaticale, virgule mâncate și, de câteva ori, incoerente.

Cel mai tare mă deranja ipocrizia. Fiindcă după ce arunca cu venin în alții, promova pe canalele ei servicii de self love.

La început nu am acordat o atenție sporită acestor remarci. Eram într-o fază incipientă în relația cu ea. Cu toate că intuiția mea îmi zicea să plec naibii de acolo, am zis că poate mi se pare, poate are o zi proastă, poate, poate…

Șefa atotștiutoare?

Am povestit într-un articol din Vice de ce am renunțat la job-uri și m-am apucat de freelancing. Ca să rezum, am făcut asta pentru că nu suportam atitudinea de superioritate pe care o aveau unii antreprenori.

În prima fază, pregăteam postările pentru săptămâna care urma și i le dădeam Ninei la aprobat. A avut câteva modificări. Le-am implementat aproape imediat. A doua săptămână, la fel, doar că era puțin mai agresivă.

Începusem să mă simt incomod. Chiar ușor controlată. I-am comunicat asta cât de finuț am putut.

Atunci am crezut că e prima dată când ne-am aliniat. Am făcut un call și am propus niște idei care mi se păreau că vor ajuta mult pe partea de branding.

Câteva zile mai târziu, după ce am pregătit postările pe toată săptămâna, am primit următoarele mesaje de la Nina, pe care le voi lăsa aici fără corecturi și/sau modificări:

Cristiana, m-am uitat peste postări.

Ce caută pe LinkedIN # de instagram?

dacă vrei autonomie și libertate, fă verifică postările

Pierd cantitate însă țin mai mult la calitate. Nu vreau să postez de dragul de a posta că asta puteam să fac și eu. Deaia am aplicația Plann.

Răspunsul meu:

Nina, postarea asta ai văzut-o acum ceva timp și ți-ai dat ok-ul pe ea

nu sunt #-ags de Insta

instabeauty nu se referă la instagram

ci la frumusețe instantă

asta 1

2, m-a deranjat foarte tare atitudinea ta

Și după cum ți-am mai zis

Nu vreau sa lucrez așa

Apoi vine piesa de rezistență:

Cristiana, am trecut cu vederea că nu ai ajuns la prima întâlnire, că întârzii la call-uri, dar ți-am lăsat mână liberă și nu îmi place ce iese. Am pus prima ta ieșire pe vârsta fragedă și pe lipsa de experiență dar nu putem colabora așa.

În primul rând, când am întârziat la prima întâlnire eram în oraș, fiindcă avusesem un meeting înainte. Eram prinsă în trafic. Stabilisem să facem un Zoom, la care aș fi ajuns la limită. Când i-am zis că sunt în zonă, pe lângă sediul ei, mi-a zis că nu mai poate să ne vedem, fiindcă urmează să aibă nu știu ce altă întâlnire. Bineînțeles, m-am întors acasă și am programat call-ul pentru a doua zi.

Referitor la alte întâlniri virtuale, eu eram cea care trimitea link-ul de conectare la fix și aștepta 10-15 minute cu camera pornită.

Prima mea ieșire a însemnat, de fapt, că nu am vrut să colaborez cu cineva care mă umilește și mă tratează ca pe un executant. Apoi, când Nina a rămas fără argumente și nu a mai avut ce să inventeze, a lansat bomba cu vârsta și că din cauza asta nu putem colabora, cu toate că eu eram cea care-i spusese cu câteva minute (dar și cu o săptămână înainte) că nu poate lucra așa.

În secunda următoare am rugat-o să mă plătească pentru zilele lucrate și să încheiem definitiv. A trecut ceva timp de la ultima mea discuție cu Nina.

În trecut, când trăiam ceva similar, mă consumam teribil, plângeam, îmi puneam întrebări, credeam că ceva-i în neregulă cu mine. Acum privesc la acea perioadă și zâmbesc fiindcă, de fapt, totul e în regulă atât cu mine, cât și cu Nina, doar că am avut viziuni diferite. Una dintre noi avea idei mărețe și era gata să le pună în aplicare, iar cealaltă nu voia să iasă din zona de confort.

Amuzant mi se pare că absolut de fiecare dată când cineva voia să mă atace și nu știa cu ce, arunca bomba cu tinerețea. Cu, vezi Doamne, lipsa de experiență.

Am învățat să iau aceste jigniri și să le transform în complimente. Creatoare de modă Bianca Popp, când m-am dus să îmi ia măsurile pentru rochia pe care urma să o port la Digital Divas, mi-a zis că eu am ceva ce nicio altă nominalizată nu are: vârsta și timpul. Dacă am doar 23 de ani și am făcut atât de multe lucruri, o să văd ce proiecte mari mă așteaptă în viitor. Și vreau să-i dau dreptate.

Ai trecut prin ceva similar? Un profesor, șef, colaborator, chiar și rudă ți-a transformat tinerețea într-o problemă? Scrie-mi pe Instagram sau pe office@zenobisme.ro și hai să vorbim.