Barbie, păpușa care m-a învățat că pot să devin orice

Prima păpușă Barbie a fost creată de Ruth Handler și s-a lansat pe 9 martie 1959. Contrar așteptărilor, a fost un succes răsunător. În mai puțin de un an, Mattel a vândut 351.000 de păpuși. Ceva mai târziu, a apărut și Ken, potențialul iubit al lui Barbie, varianta ei feminină.

De-a lungul timpului, Barbie a apărut în atât de multe ipostaze încât le-am pierdut numărul. De la varianta clasică, blondă, cu ochi albaștri până la Barbie în scaun cu rotile, de la Barbie din primele filme până la Barbie cu sindromul Down.

Această păpușă a prins viață, și nu doar în filmul care a apărut anul acesta, ci dinainte să se nască multe dintre noi. A devenit un model, o persoană reală, genul de femeie care visai să devii atunci când erai copil. A fost și e un personaj detestat de multă lume și extrem de iubit de alta. Eu fac parte din a doua categorie.

DVD-ul din vitrină care a schimbat totul

Prima interacțiune pe care am avut-o cu Barbie nu a fost printr-o păpușă, ci prin filmul animat, chiar primul realizat. Până atunci am avut multe păpuși similare cu o femeie, fiindcă vorbim deja de 2004, dar niciuna nu era o Barbie originală.

Era în iarna lui 2004. Nu aveam mai mult de 5 ani și-mi amintesc că mă plimbam cu mama și tata prin cartier. Am trecut pe lângă o gheretă din metal gri, unde se vindeau CD-uri, casete și DVD-uri. Printre copertele CD-urilor de manele, muzică populară și Pop, am văzut pentru prima oară chipul lui Barbie.

Pe copertă era ea, cu părul blond ondulat, cu câteva bucle care-i rămăseseră pe frunte, îmbrăcată într-o rochie roz, de balet, și ținând în mâini ceva… Nici nu mai știu ce. M-am oprit în fața gheretei și am exclamat: wow! Nu mai văzusem așa ceva.

I-am rugat pe ai mei să-mi cumpere DVD-ul. Mi-au spus că nu acum. Nu am insistat. Am trecut mai departe, cu gândul la acea fată frumoasă de pe copertă.

Câteva zile mai târziu, când tata m-a luat cu mașina de la grădiniță, mi-a întins o pungă de plastic transparentă în care era un DVD.

Îmi cumpărase acel DVD, primul film Barbie, reinterpretarea poveștii Spărgătorului de Nuci, lansat oficial în 2001. Am fost atât de entuziasmată încât nu m-am oprit după ce am scos cutia din folia transparentă. Am crezut că plasticul care susținea coperta era tot protectoare, așa că am început să o rup și pe aceea. Noroc că m-a văzut tata și mi-a zis să am grijă.

Am ajuns acasă, am lipit acel colț cu scotch și am pus la PC filmul. Am urmărit fascinată povestea Clarei și a lui Eric, Spărgătorul de Nuci, care au plecat împreună în călătoria de salvare a Regatului Prințesei Bombonica.

După acel DVD au urmat și altele. Pe acelea nici nu a trebuit să le cer, fiindcă tata, care trecea des prin fața acelei gherete de CD-uri, mi le cumpăra imediat ce apăreau. A urmat Barbie în Rapunzel, Barbie și al ei Pegasus Magic, Barbie în Prințesa și Sărmana Croitoreasă, Barbie și Lacul Lebedelor, Barbie și cele 12 Prințese Balerine, Barbie și Insula Magică și tot așa.

Această colecție se află acasă, la ai mei. Am iubit aceste desene animate, fiindcă veneau cu o nouă perspectivă. Spre deosebire de clasicele filme Disney cu prințese, în filmele Barbie, eroina nu trebuia salvată de prinț.

E posibil să dau niște spoilăre în cazul în care n-ați văzut niciun film Barbie. În cel cu Spărgătorul de Nuci, Clara este, de fapt, prințesa Bombonica, iar Eric e doar ajutorul ei. Deci, își salvează singură regatul.

În Rapunzel, prințesa nu e salvată de prinț, ca în povestea clasică, ci ea evadează din turn prin pictură. Barbie, în Rapunzel, are o pensulă magică. Orice pictează devine realitate, așa că prințesa schițează o ușă care o scoate din turn.

Anika, din Barbie și al ei Pegasus Magic, este salvată de la o căsătorie de conveniență cu un vrăjitor malefic de acest Pegasus roz, care se dovedește a fi sora ei pierdută. Împreună reușesc să învingă vrăjitorul și să ofere libertate tuturor femeilor pe care el le-a luat de soții, ca apoi să le transforme în niște slugi diforme.

Barbie în Prințesa și Sărmana Croitoreasă a fost și va rămâne favoritul meu. După cum puteți ghici, e vorba de reinterpretarea poveștii Prinț și Cerșetor, a lui Mark Twain. O avem astfel pe Anelise, prințesa, care e sorită să se mărite cu un duce bogat doar ca să-și salveze împărăția în timp ce ea era îndrăgostită de un student la Științe.

Și, bineînțeles, avem croitoreasa, pe Erika, care a ajuns să lucreze pentru o scorpie bătrână doar ca să acopere datoria părinților. Pe lângă faptul că semănau leit, una fiind blondă, alta brunetă, își doreau un singur lucru, anume libertate.

În această notă sunt și restul filmelor. Așa am fost introdusă în lumea și povestea Barbie, fiindcă ulterior am primit cadou replici ale prințeselor din filme, genți, agende, accesorii cu Barbie. Și îmi plăcea nu pentru că totul era roz, ci că mă învăța că pot să visez, că pot să-mi construiesc propria cale, că o pot face singură, fără ajutorul cuiva, fără să fiu salvată.

Barbie, filmul anului 2023

Când am aflat anul trecut că va apărea un film Barbie, am fost extrem de nerăbdătoare să apară. Voiam să-l văd fiindcă știam ce a însemnat Barbie pentru mine. Am avut ocazia să merg la avanpremieră împreună cu prietena mea, Rusanda Davideanu.

Am emoții la fel de mari ca în ziua în care tata mi-a cumpărat primul DVD, i-am spus Rusandei în lobby, în timp ce așteptam să intrăm la film.

Aveam emoții, fiindcă filmul putea să fie un eșec total. Aveam emoții, fiindcă nu voiam să îmi strivească micul altar pe care i l-am construit acestei păpuși în interiorul meu. Din fericire, Barbie The Movie mi-a depășit așteptările încă din primele minute de proiecție.

Intro-ul care face referință la 2001: A Space Odyssey m-a cucerit. Toate acele fetițe care îngrijeau bebeluși de plastic și călcau rufe, găteau și făceau curățenie mi-au amintit de mine înainte să văd Barbie și Spărgătorul de Nuci.

Tristețea lor dispare atunci când apare Barbie ca un soi de Gulliver, care le face cu ochiul, transmițându-le că scopul lor în viață nu e acela de a deveni soții și mame, ci că pot să spere, să aspire la mult mai mult.

Filmul realizat de Greta Gerwig mi se pare deștept, profund, cu toate că e o satiră. Parodiază corporația, patriarhatul, războiul, toată stupizenia umană și îți arată că Barbie nu e o bimbo girl. A început ca o idee, dar a devenit umană.

Au fost două moment care m-au marcat. Discursul Americăi Ferrera, care joacă rolul angajatei de la Mattel, m-a zdruncinat puternic. Personajul s-a dus în Barbieland împreună cu fiica ei și cu Barbie ca să salveze acea lume de ideile patriarhale pe care Ken le-a „furat” din lumea reală.

It is literally impossible to be a woman. You are so beautiful, and so smart, and it kills me that you don’t think you’re good enough. Like, we have to always be extraordinary, but somehow we’re always doing it wrong.

You have to be thin, but not too thin. And you can never say you want to be thin. You have to say you want to be healthy, but also you have to be thin. You have to have money, but you can’t ask for money because that’s crass. You have to be a boss, but you can’t be mean. You have to lead, but you can’t squash other people’s ideas.

You’re supposed to love being a mother, but don’t talk about your kids all the damn time. You have to be a career woman, but also always be looking out for other people. You have to answer for men’s bad behaviour, which is insane, but if you point that out, you’re accused of complaining.

You’re supposed to stay pretty for men, but not so pretty that you tempt them too much or that you threaten other women because you’re supposed to be a part of the sisterhood. But always stand out and always be grateful.

But never forget that the system is rigged. So find a way to acknowledge that but also always be grateful. You have to never get old, never be rude, never show off, never be selfish, never fall down, never fail, never show fear, never get out of line. It’s too hard! It’s too contradictory and nobody gives you a medal or says thank you! And it turns out in fact that not only are you doing everything wrong, but also everything is your fault.

I’m just so tired of watching myself and every single other woman tie herself into knots so that people will like us. And if all of that is also true for a doll just representing women, then I don’t even know.

America Ferrera

Cred că orice femeie s-a regăsit și se va regăsi în acest discurs. Și mai mult, mi-a plăcut ideea că discursul a devenit arma care le-a „vindecat” pe femeile Barbie din Barbieland manipulate de Keni cu idei patriarhale.

Al doilea moment care mi-a fost tare drag e reprezentat de întâlnirea de la final dintre Ruth, creatoarea, și Barbie, creația. Barbie îi cere voie lui Ruth să devină om, iar atunci femeia îi răspunde: nu trebuie să-ți dau voie. Tu decizi, doar că oamenii mor, o idee nu va muri vreodată.

Filmul Barbie a fost pe departe preferatul meu de anul acesta. A intrat, clar, pe lista mea de pelicule pe care le voi revedea de nenumărate ori.