Valeria, un Sex and The City european

Am o pasiune pentru serialele cu și despre scriitori, iar Carrie Bradshaw a fost personajul care m-a crescut. Recent am făcut o descoperire pe Netflix, serialul Valeria, care ilustrează cum poate arăta viața unui romancier.

Nu îmi place să fac binging, nici să descopăr seriale noi. Am câteva favorite pe care le revăd din nou și din nou, cum ar fi Glimore Girls, Friends, Sex and The City, H2O sau Gossip Girl. Totuși, când simt că parcă știu mult prea bine unele episoade din favorite, testez teritoriul unor noi serii.

Căutând filme cu și despre scriitori pe Netflix, am dat de Valeria, o dramă spaniolă bazată pe romanele scrise de Elísabet Benavent. Pe scurt, povestea urmărește viața Valeriei, o scriitoare tânără din Madrid care se confruntă cu o criză existențială și profesională: căsnicia ei este în impas, iar inspirația pentru scris pare să fi dispărut.

În mijlocul acestei confuzii, sprijinul ei vine de la cele trei cele mai bune prietene, anume Carmen, Lola și Nerea.

Când vrei să exersezi o limbă străină

Au fost câteva motive care au cântărit destul de greu atunci când am luat decizia să dau play la Valeria.

În primul rând, dorința de a exersa limba spaniolă. Deși am studiat-o patru ani în liceu, nu s-a prins mai deloc de mine. Abia din toamnă am reluat studiul, așa că îmi doream să aud vorbită limba de niște nativi.

Al doilea motiv a fost dorința de a vedea mai bine cum arată o bucată din viața unei scriitoare din Spania.

Și în ultimul rând, dar nu în cele din urmă, pentru că aproape în fiecare recenzie pe care am citit-o era comparat cu Sex and The City.

Faptul că are doar patru sezoane cu câte opt episoade fiecare (excepție face ultimul care are zece) a fost bonus, pentru că sunt genul de persoană care nu are răbdare de povești care se diluează.

Atunci când sexul este sex

Valeria este ce promite, numai din titlu, Sex and The City. Viziunea europeană își face simțită prezența în special în scenele amoroase, mai ales în primele două sezoane.

Aproape de fiecare dată când iubitul meu nimerea în fața televizorului se derula câte o astfel de scenă. Nu o dată m-a întrebat dacă mă uit la un film porno.

Scenele explicite nu-l fac mai bun sau mai slab, ci îl fac extrem de real.

O avem pe Valeria, care, după șase ani de căsnicie, s-a trezit într-o relație lipsită de sex și ajunge, astfel, să tânjească după Victor, un tip cu ochi albaștri scos parcă din reviste. Apoi o avem pe Lola, o regină a sexului, care are o aventură cu un bărbat însurat pe care-l iubește. Carmen este versiunea spaniolă a lui Charlotte, fiindcă își dorește o relație romantică cu unul din colegii de la muncă, iar Nerea este lesbiana care își caută locul.

Scrisul, o meserie reală

În timp ce în Sex and The City avem o jurnalistă de peste 30 de ani care trăiește „pe picior mare” cu un singur articol pe săptămână, în Valeria aveam o scriitoare care are aproape 30 de ani și este nepublicată. Pentru a se întreține își ia un job ca paznic la un muzeu de artă.

Mi-a plăcut foarte mult cum a fost prezentată piața de carte și relația pe care Valeria o are cu editoarea. Mai mult, apare „pe masă” și ideea de self publishing.

Scena mea favorită a fost atunci când editoarea a sunat-o pe Valeria să-i zică că-i publică romanul sub numele ei. Protagonista nu a dat iama în Dior sau Prada, ci a dat mai tare căldura din apartament.

De asemenea, detaliile fac diferența. Cu toate că nu-și permitea lucruri extrem de scumpe, Valeria avea un ritual. Spre exemplu, de fiecare dată când scria mânca dintr-o ciocolată mai specială, iar în momentele importante a purtat celebrul ruj roșu de la Chanel.

Mi-a plăcut atât de mult Valeria încât i-am dat replay imediat ce l-am terminat. Și deja a început să ocupe un loc important în lista favoritelor mele.

Foto (C) cover: www.eclecticpop.com