Tokyo, orașul unde viitorul înseamnă civilizație, nu roboți

Revista Biz și Ploom România mi-au îndeplinit un vis uriaș. M-au trimis în primul meu press trip internațional, în Japonia.

Pentru mine, începutul lui octombrie a fost despre premiere. Prima dată când am părăsit continentul. Primul meu press trip internațional. Prima dată când am zburat cu avionul. Sunt o mare adeptă a primelor experiențe. Iar cea de-a doua lună de toamnă, anotimpul meu preferat, parcă mi le-a făcut cadou.

Când în România se lansa noul Ploom Aura, eu eram în Tokyo, la conferințele de la sediul JT (Japan Tobacco). Pe lângă muncă, am avut ceva timp liber în care, alături de grup, am explorat puțin capitala Japoniei. Am avut două zile (aproape) pline în care am luat orașul la pas.

Îmi place să numesc Tokyo orașul supraetajat. Întreaga viață se desfășoară pe nivele: de la metroul aflat la câteva etaje sub pământ până la pasarele suspendate și clădiri care par că zgârie cerul. În unele cartiere, ca Shinjuku sau Shibuya, străzile sunt literalmente suprapuse, iar cafenelele, magazinele și birourile se întind pe 10–12 etaje, fiecare cu alt concept.

Deși pare inspirat din The Jetsons, orașul păstrează un echilibru surprinzător între beton și natură. Grădini zen, parcuri vaste și arbori de ginkgo galben strălucesc printre zgârie-nori. În centrul Tokyo-ului se află și Parcul Imperial, o oază de liniște de peste 1.000 de acri, chiar lângă cea mai aglomerată gară din lume, Shinjuku Station, prin care trec zilnic peste 3,5 milioane de oameni.

De mulți ani sunt atrasă de cultura japoneză, iar acest press trip mi-a oferit ocazia să gust din toate bunătățile pe care le oferă Tokyo și Kyoto: cazări la hoteluri de cinci stele, mâncare delicioasă (și multă), , o cină pe yakatabune, o barcă tradițională cu felinare, care străbate râul Sumida, un spectacol cu celebrele Geiko din Kyoto, vizite la temple faimoase și o plimbare prin pădurea de bambuși din Arashiyama.

Mai mult, asemenea unui localnic, am mers cu metroul și cu trenul de mare viteză Shinkansen, care, între Tokyo și Kyoto, atinge aproape 300 km/h. Trenurile Shinkansen sunt un simbol al punctualității japoneze. Întârzie, în medie, mai puțin de 30 de secunde pe an.

Tehnologie avansată doar pe TikTok?

Ca și mine, probabil ați văzut zeci de postări în online despre faptul că Tokyo „trăiește” în viitor: trenuri tematice, cafenele conduse de roboți, intersecția Shibuya Scramble, cea mai aglomerată din lume, traversată de peste 2.500 de oameni simultan, sau aparatele care îți fac un shake în timp ce mergi spre birou. Și totuși, realitatea este chiar așa.

Tokyo m-a impresionat prin arhitectură, prin expoziții de artă, în special cea organizată de Chanel la Mori Art Museum, aflat în vârful turnului Roppongi Hills, prin mâncare și prin ospitalitatea japonezilor. Dar nu și prin acea tehnologie futuristă omniprezentă, la care te-ai aștepta.

La metrou, de exemplu, am cumpărat bilete din aparate uzate, unele cu touchscreen defect, parcă rămase din anii ’90. Trenurile, impecabil de curate, nu ies în evidență prin inovație, ci prin liniște și eficiență.

În schimb, ordinea este o formă de tehnologie în sine, fiindcă japonezii se aliniază perfect, fără semne sau garduri, și totul funcționează fără haos.

Detalii surprinzător de analogice

Am fost cazați la un hotel de cinci stele din centrul Tokyo-ului, la etajul 26. Priveliștea a compensat lipsa portului pentru cartelă, acel sistem european care economisește energia. Deși Japonia este patria automatizării, hârtia este încă omniprezentă: vouchere, tichete, chitanțe plastifiate. Chiar și plata se face adesea cash, iar restul îl primești în monede.

Nici supermarketurile „fără casieri” nu sunt o normă. Cele mai prezente magazine sunt 7-Eleven, Lawson și FamilyMart. Acolo poți cumpăra orice, de la orez cald și onigiri până la haine, cosmetice, reviste manga și chiar bilete la concerte. Într-un 7-Eleven, mâncarea gătită costă sub 5 dolari și este de o calitate remarcabilă.

Din astfel de locuri mi-am cumpărat celebrele măști japoneze și chiar un tricou negru, simplu, fiindcă am fost surprinsă de cele aproape 30 de grade de la mijlocul lui octombrie.

Paradoxul Tokyo

Japonia este țara în care s-au născut anime-urile și manga, cele mai colorate forme de divertisment. Totuși, japonezii preferă minimalismul. Poartă haine în nuanțe neutre (bej, gri, bleumarin, negru) și rar vezi o manichiură stridentă sau un păr vopsit. În contrast, cartierele Harajuku și Akihabara rămân tărâmurile culorii și nonconformismului. În parcul Yoyogi am văzut o fată care părea desprinsă dintr-un anime. Părul roz, hainele pastelate, pantofii cu platformă. Era imaginea perfectă a spiritului Harajuku, locul unde individualitatea este o artă.

Deși Tokyo e orașul culorilor, iubește și liniștea. În temple, în parcuri, în stil, în modul în care japonezii se mișcă. Minimalismul și maximalismul coexistă și oferă o ramă fiecărui tip de personalitate.

Lecția japoneză

Ce mi-a lipsit în aceste cinci zile? Capacele atașate sticlei. Da, sunt una dintre persoanele care consideră această lege europeană extrem de utilă. Nu doar pentru mediu, ci și pentru confortul de zi cu zi.

După trei zile petrecute în Tokyo, am ajuns la concluzia că nu trăiește în viitor.

În spatele arhitecturii spectaculoase și ordinii perfecte, se află un oraș viu, cu oameni care zâmbesc, beau cafea de la Starbucks, iubesc Haloweenul și Crăciunul, cu toate că doar doi la sută dintre japonezi sunt creștini, care își plimbă copiii de mână și își trăiesc, simplu, viețile. Exact ca noi.