Straniul elogiul al Cassandrei, scriitoarea care și-a pierdut vocea în ziua în care a aflat că mama ei a murit
Povești cutremurătoare ale femeilor nu se regăsesc numai în cărți, filme, seriale și… realitate, ci și în spectacole de teatru. Cassandra, de Norah Sadava & Amy Nostbakken, surprinde lupta interioară a unei scriitoare.
Norah Sadava și Amy Nostbakken sunt autoarele piesei „Cassandra”, două figuri proeminente ale teatrului contemporan. Fondatoare ale companiei de teatru Quote Unquote Collective, cele două artiste canadiene s-au remarcat prin abordarea lor intimă și viscerală a unor teme precum identitate, feminismul și pierderea.
Textul a fost tradus în română de actrița Denisa Nicolae, care joacă și în spectacol, și a fost pus în scenă de regizoarea Leta Popescu.
Ce moștenim de la mamele noastre și ce înseamnă să fii femeie sunt întrebări care mi-au dat bătăi de cap de când mă știu. Tocmai de aceea am și acceptat să montez acest text propus de Vanner Collective. Provocarea a constat în a găsi echilibrul între raportul nostru la feminitate/feminism și discursul autoarelor canadiene. A împăca aceste două culturi, România-Canada, cu uriașele diferențe de modelele feminine a dus la un spectacol hibrid. Suntem undeva „între”. Împreună cu actrițele Denisa Nicolae și Mihaela Velicu am creat un portret al femeii care unifică atât personalitățile noastre cât și personalitățile autoarelor. A ieșit o Cassandra ciudată, puternică, vulnerabilă, sexi, copilăroasă, nostalgică uneori, căreia, metaforic sau nu, bărbații Tudor Prodan, Ștefan Lupu și Mihai Dobre i-au creat un spațiu de joacă teatral, duios-tăios. Invit spectatorii, și mai ales bărbații, în mintea Cassandrei!
De scenografie s-a ocupat Tudor Prodan, de muzică Mihai Dobre, pe mișcarea scenică și-a pus amprenta Ștefan Lupu. Pregătirea muzicală a fost realizată de Oana Pușcatu, iar sunetul de Daniel Octavian Nae. În final, dar nu în cele din urmă, luminile au fost în grija lui Marius Nițu.
O scriitoare care nu-și mai găsește cuvintele
Cassandra, personajul central din spectacol, este jucat atât de Denisa Nicolae, cât și de Mihaela Velicu. Acțiunea începe în cadă. Scriitoarea mărturisește că s-a trezit, s-a masturbat și abia apoi și-a verificat mesageria. Atunci a aflat, brusc, că mama ei a murit.
Începe o luptă interioară ilustrată, fizic, de cele două actrițe. Durerea este atât de profundă încât abia își găsește curajul și puterea să iasă din cada de baie. Are atât de multe sarcini de dus la capăt: să ia florile, să aleagă un sicriu, să își găsească o rochie neagră, să mănânce.
Totuși, în același timp, toate amintirile despre mama sa o inundă. Era stilată, căuta mereu să fie pe placul oricui, citea reviste de femei, nu mânca cartofi prăjiți. „Mama a fost un preș”, spune Cassandra.
Pentru prima dată, nu știe ce să scrie. Are mai multe variante ale elogiului și, chiar dacă va lega niște paragrafe, tot nu va putea să-l citească la înmormântare pentru că, literalmente, nu mai are voce.
Nu contează că peste noapte a devenit orfană de mamă, tot trebuie să răspundă la zeci de telefoane din partea neamurilor și prietenilor, care fac ca evenimentul să fie despre ei.
Metamorfozele
La Cassandra se cântă, se invită oameni din public pe scenă, se bat ouă, se aruncă făină, iar două bucăți de carne pot deveni, la rândul lor, personaje.
În haosul interior și exterior cauzat de pierderea mamei, fiica se transformă în sirenă. Și se zbate și urlă și plânge și se gândește la un elogiu sincer pe care nu va putea, oricum, să-l scrie.
Sunt și momente hazlii, dar Cassandra este un spectacol dureros. Un spectacole care are puterea să te pună față în față cu sinele tău interior.
Tu cine devii când pierzi omul pe care l-ai cunoscut cel mai bine în viața ta?
