Două cărți pe care să le citești atunci când te simți blocată

În multe cărți despre creativitate am regăsit ideea că toți oamenii sunt, de fapt, creativi. Ține de fiecare dacă își hrănește sau nu această latură, fiindcă creativitatea nu este o fântână nesecată de idei.

Îmi place să cred despre mine că sunt un om creativ. Lucrez într-un domeniu care necesită să ai idei inovatoare sau să transformi o frază banală într-o poveste. Fie că am fost leader de echipă la Avon, Social Media Manager, PR, jurnalistă sau creatoare de conținut, mereu a trebuit să îmi folosesc creativitatea.

Au fost, bineînțeles, momente când m-am simțit secată. Când nu mai putea să gândesc dincolo de planuri editoriale, când munca mea a devenit mecanică. Atunci am avut norocul să citesc două cărți: „Lecții de magie”, de Elizabeth Gilbert și „Cum să eliberezi artistul din tine”, de Julia Cameron.

Tot ce trebuie să știi despre magia creativității

Elizabeth Gilbert a devenit cunoscută publicului larg prin bestsellerul „Mănâncă, roagă-te, iubește”. În 2015 a publicat, probabil, cea mai bună carte a sa, anume „Lecții de magie”, care își propune să îndrume cititorul spre o viață trăită cu mai mult curaj, curiozitate și autenticitate, oferind sfaturi despre cum poți învinge frica și cum îți poți exprima pe deplin creativitatea.

Cartea nu este un ghid, ci mai degrabă o discuție prietenoasă despre cum să faci loc creativității în viața ta.

Elizabeth își împarte cartea în șase mari capitole: Curajul, Încântarea, Permisiune, Perseverența, Încrederea și Divinitatea. În fiecare parte, povestește exemple din propria viață sau din viețile celor pe care îi cunoaște. Autoarea subliniază, încă de la început, momentul în care a realizat că frica nu dispare vreodată. Ea o descrie ca pe o pasageră inevitabilă din „mașina” vieții noastre.

Spune că, ori de câte ori pornim într-o aventură creativă, frica va fi cu noi. Ideal este să învățăm să o lăsăm să stea pe bancheta din spate, nu să preia controlul volanului și nici măcar harta.

În capitolul Încântare, Gilbert vorbește despre ideile care „ne vizitează”. Povestește cum a lucrat la un roman care urma să se petreacă în Amazon. Avea o poveste despre o femeie care pleacă într-o aventură în junglă. A început documentarea, dar din diverse motive a abandonat proiectul. Câțiva ani mai târziu, când s-a întâlnit cu scriitoarea Ann Patchett, a aflat că aceasta scria exact despre o femeie care merge în jungla amazoniană.

Elizabeth consideră că ideile sunt ca niște energii care caută pe cineva dispus să le dea formă. Dacă noi nu o facem, ideea își caută alt „partener”.

Este o viziune care mi-a plăcut foarte mult, fiindcă m-a făcut să mă gândesc la cât de important este să acționăm când suntem inspirați.

În partea despre Permisiune, autoarea încurajează oamenii să nu mai aștepte aprobarea altora pentru a crea. Spune povestea unei femei care, deși avea peste 80 de ani, a decis să revină la patinaj. Făcea asta dimineața devreme, când patinoarul era gol. Nu voia să câștige trofee sau să demonstreze ceva, ci s-a apucat de activitate doar pentru că patinajul îi aducea bucurie.

Perseverența este o temă foarte importantă. Gilbert povestește cum, înainte de succesul cu „Mănâncă, roagă-te, iubește”, a scris ani de zile, a fost refuzată de reviste și edituri, dar nu s-a oprit. A lucrat pe un post de chelneriță, dar în fiecare zi își făcea timp să scrie.

Nu se aștepta ca scrisul să o întrețină, dar simțea că trebuie să scrie pentru că asta o făcea fericită.

Elizabeth le amintește cititorilor că trebuie să accepte și părțile mai puțin plăcute: plictiseala, munca migăloasă, momentele când lucrurile nu ies cum vrem.

Capitolul despre Încredere aduce o altă idee interesantă, anume că nu trebuie să suferim pentru artă.

Ea se opune imaginii artistului chinuit, care trebuie să trăiască în durere ca să creeze ceva valoros. Elizabeth propune o relație mai relaxată cu inspirația, anume să fim ca niște parteneri de dans, nu ca niște luptători. Își încurajează cititorii să nu ia totul atât de în serios, să nu se blocheze în perfecționism, pentru că perfecționismul este adesea un alt nume pentru frică.

Ultima parte, Divinitatea, vorbește despre misterul care însoțește procesul creativ. Gilbert povestește despre poetul Jack Gilbert, cu care nu are nicio legătură de rudenie, care credea că poezia vine de undeva din afara noastră și că datoria noastră este să fim receptivi. Ea spune că nu știe exact de unde vine inspirația, dar simte că atunci când creezi, este ca și cum colaborezi cu ceva mai mare decât tine. Nu e nevoie să explici sau să controlezi totul.

Ce face „Lecții de magie” o carte specială este tonul ei. Elizabeth nu încearcă să pară o expertă care deține toate răspunsurile. Ea povestește despre propriile ei frici, despre greșelile pe care le-a făcut și despre cum continuă să învețe.

În loc să ofere rețete, încurajează cititorii să își găsească propriul drum, să încerce, să eșueze și să se ridice din nou. Mai mult, cartea nu este doar pentru scriitori sau artiști. Mesajele ei se potrivesc oricui simte că are ceva de oferit, dar ezită să înceapă.

Câteva instrumente care te vor scoate din zona de confort

Julia Cameron este o zeiță a creativității, iar „Cum să eliberezi artistul din tine”, carte care a apărut în 1992, a devenit o Biblie pentru mulți oameni creativi.

Autoarea pornește de la ideea că toți suntem, în adâncul nostru, creativi. Problema este că mulți am uitat asta sau am ajuns să credem că nu suntem suficient de buni. Cartea își propune să ne ajute să trecem peste aceste blocaje și să ne bucurăm din nou de procesul de a crea.

Structura cărții se bazează pe un program de 12 săptămâni. În fiecare săptămână, cititorul are parte de un capitol cu sfaturi, teme de gândire și exerciții practice.

Totuși, există două „instrumente” principale cu care trebuie să lucrezi continuu: paginile de dimineață și întâlnirea cu artistul. Acestea sunt văzute de autoare ca „stâlpii” recuperării creativității.

Ideea este următoarea, în fiecare dimineață, imediat după ce te trezești, scrii trei pagini de mână, cu orice îți vine în minte. Nu trebuie să scrii ceva frumos sau inteligent. Scrii despre ce te supără, ce te îngrijorează, ce planuri ai sau ce ai visat cu o noapte înainte. Scopul este să golești mintea de gândurile care te încurcă și să lași loc pentru idei noi.

Julia spune că aceste pagini sunt ca un duș mental, fiindcă te ajută să cureți „zgomotul” și să îți auzi mai bine vocea interioară. Ea povestește în carte despre mulți oameni care, după câteva săptămâni de pagini de dimineață, au început să aibă idei bune, au găsit soluții la probleme sau pur și simplu s-au simțit mai liniștiți.

Al doilea exercițiu important este întâlnirea cu artistul. Asta înseamnă să-ți faci timp o dată pe săptămână pentru o activitate care îți aduce plăcere și care îți hrănește latura creativă. Poate fi o vizită la un muzeu, un film, o plimbare într-un loc frumos, pictat, dansat sau orice altceva îți aduce bucurie. Esențial este să faci asta singur, ca să poți să asculți ce îți dorești cu adevărat, fără alte influențe.

Cameron dă exemplu cum, după ani de zile în care a ignorat aceste întâlniri, a început să le reia și a observat cum imaginația și pofta de a crea i s-au întors.

Un alt aspect important al cărții sunt blocajele creative și cum le putem înțelege. Cameron vorbește despre „cenzorul interior”, acea voce critică din capul nostru care ne spune că nu suntem talentați, că nu are rost să încercăm, că oricum nu vom reuși. Ea explică cum acest „cenzor” se formează din fricile noastre și din lucrurile pe care ni le-au spus alții, de la părinți, profesori până la colegi, care poate nu au vrut să ne facă rău, dar ne-au descurajat.

Julia ne îndeamnă să observăm când apare vocea cenzorului și să o contrazicem, să nu o mai luăm de bună.

În fiecare săptămână, dacă decizi să începi acest „curs”, ai de făcut și exerciții practice. De exemplu, scrierea unei scrisori către tine, cel/cea din trecut, lista visurilor uitate, rememorarea persoanelor care ne-au sprijinit sau ne-au rănit creativ, lista lucrurilor pe care am vrea să le facem dar nu am avut curaj și multe altele.

Julia Cameron nu te face să te simți vinovat(ă) că nu ai realizat suficient. Dimpotrivă, îți arată că oricând poți începe să îți asculți… creatorul.

„Cum să eliberezi artistul din tine” este o carte despre cum să trăiești mai conectat cu ceea ce iubești.

Uneori, când mă simt, blocată, reiau exercițiul paginilor de dimineață. Nu s-a întâmplat să dea greș vreodată.