Gabriela Cristea: Shibari a contribuit extrem de mult la dezvoltarea mea ca femeie

Gabriela Cristea abia a împlinit 23 de ani. S-a născut în București, unde a și locuit până la finalul anului trecut. S-a mutat în Cluj prin ianuarie pentru deschiderea Dojo-ului (studioul de shibari pe care-l frecventează) și pentru a fi mai aproape de Shibaro, echipa ei de suflet. Acum practică asta ca full time job. Ține workshop-uri și performance-uri prin țară, iar curând și pe plan internațional. A devenit un stil de viață complet neprogramat, care a găsit-o întâmplător și pe care l-a însușit cu totul. La bază e artist tatuator novice la unul dintre cele mai cunoscute și bune locații din țară, Ark Studio, din Cluj. Visul Gabrielei e să ajungă să tatueze desene proprii ce fac referire la sau conțin sfori roșii, suspensii, simboluri ale acestei zone.

Te consider o artistă completă. Pictezi pânze și trupuri și, de când te-ai mutat în Cluj, nu aveam cum să nu remarc pozele în care practici shibari, o ramură a BDSM-ului. Ce înseamnă, de fapt, această activitate și cum se diferențiază de restul, cum ar fi bondage-ul?

Shibari (arta legatului cu sfoara) este o practică japoneză ce își are originile în Hojojutsu, o metodă de tortură menită să captureze, transporte și tortureze prizonierii în perioada medievală. Mai târziu, a evoluat folosindu-se ca referință în teatrul Kabuki, dar și printuri. Prin anii ‘50-‘60, a ajuns în Europa prin intermediul revistelor erotice, de acolo venind și eticheta pe care o poartă azi de practică sexuală, asta dacă ești necunoscător.

De fapt, shibari poate fi transformat în orice. De la exprimare artistică vizuală, performance, erotism până la meditație ghidată, în suspensie sau la sol. Poate fi instalație de artă expusă în muzee sau în spațiul public (vezi Kinoko) sau chiar lecție de disciplină, autocontrol și încredere. Termenul de bondage se referă la constrângere de orice fel, nu neaparat în sfori, și aduce ceva mai multă sexualitate.

Când și cum ai descoperit shibari?

Am fost intrigată și interesată de body suspension încă de la 8 ani, când am văzut o secvență scurtă dintr-un documentar de pe Discovery, în timp ce tatăl meu încerca să treacă cât mai repede de acel post. Și acum îmi amintesc domnișoara care practica suspensie în cârlige pe scena unei convenții internaționale de tatuaje. Am fost fascinată de toată scena în modul cel mai plăcut posibil. Ani mai târziu, explorând lumea asta alternativă, lucrurile s-au legat astfel încât să ajung spectator la un astfel de show la International Tattoo Convention Bucharest, mânată de pasiunea pentru tatuaj. La un an după eveniment, am avut prima suspensie în cârlige, îndrumată de Doug Smode, iar la scurt timp mi-au fost prezentate și sforile, shibari.

Îndrumare în adevăratul sens al cuvântului nu pot spune ca am avut vreodată, dar majoritatea oamenilor cu care mă înconjuram în perioada aceea, adică prin 2018, aveau habar de această practică, cu toate că ei nu o foloseau. Ideea e că puteam vorbi despre subiectul ăsta foarte relaxată cu ei.

Despre prima experiență nu pot spune foarte multe, pentru că eram destul de crudă din punct de vedere emoțional, așa că a fost ceva făcut mai mult din curiozitate. Abia anul trecut mi-a scris Iulian Iancu de la Shibaro să îmi propună o discuție mai complexă despre acest subiect. De la el am învățat să leg și să fiu legată, să urmez toți pașii firești înainte de o ședință shibari, să respect anumite reguli de conduită ale practicii pentru ca toată lumea implicată să fie în siguranță. Așa am ajuns să am prima experiență meditativă în sfori, care m-a întors pe toate părțile și mi-a arătat cât de mult te vindecă dacă te lași purtat de ele. Atunci nu am trăit doar prima mea mare bucurie privitor la Shibari, dar mi-am creat și un nou scop.

Nu am avut temeri când a venit vorba de legat, de constrâns. Tot controlul se afla în cuvintele omului care e legat (rope bunny). Odată ce el/ea a spus stop, nu ar trebui să existe altă discuție, dezlegatul trebuie să înceapă pentru că înseamnă că acolo s-a atins o limită.

Documentându-mă, am descoperit că foarte mulți tineri asociază această practică cu yoga sau meditația, nu cu actul sexual.

De când fac parte din Shibaro (și nu numai) promovez exclusiv partea meditativă și vindecătoare a acestei practici pentru că asta mă interesează să transmit și să primesc de la shibari. Dacă poate fi folosită și în dormitor? Sigur că da. Mulți oameni probabil că se bucură de sfori în momentele intime și sper că știu foarte bine ce fac. Poate deveni periculos într-o fracțiune de secundă sau printr-o mișcare bruscă, și aici mă refer chiar la paralizie.

Nu pot decât să mă bucur de faptul că oamenii încep să fie receptivi la această latură deloc populară a shibari, anume cea meditativă.

Poate fi shibari o practică feministă?

Nu aș numi-o neapărat o practică feministă. Orice sex ai avea sau cu orice gen te-ai identifica, dacă îți dai voie să intri în contact cu sforile într-o ședință de shibari susținută într-o manieră profesionistă, în care te simți protejat, acea experiență îți va da extrem de multă încredere în tine și în corpul tău. Te va face să conștientizezi că ești capabil, ca om, de mult mai multe decât îți imaginai, că tu deții controlul și tu iei deciziile, atât în shibari, cât și în viața cotidiană. Mereu am încurajat și bărbații să exploreze partea asta submisivă, căci pot descoperi lucruri minunate despre ei.

Cât de des practici asta?

Shibari a devenit rapid un stil de viață. Practic asta foarte des de când sunt model de shibari și rigger în dezvoltare. A devenit cel mai iubit mod de exprimare. Mă regăsesc cel mai bine în performance-urile în sfori. Sunt cea mai sinceră acolo. Cu mine și cu publicul. Prin urmare, atâta timp cât am grijă de sănătatea mea, căci e o practică extrem de solicitantă, o voi face cât de des pot.

Am format o mică comunitate prin intermediul Shibaro, unde ne întâlnim frecvent cu oamenii pentru workshop-uri, ședințe private sau socializare pe baza acestui subiect. Ne-am dovedit încrederea reciprocă, așa că ne legăm între noi. Cel mai des mă las legată de Iulian, care a ajuns să îmi cunoască foarte bine flexibilitatea corpului și mintea de-a lungul ultimului an.

Ce simți în momentele în care ești legată și suspendată?

În momentele în care sunt legata într-o sesiune privată, ce simt depinde foarte mult de cum a decurs ziua respectivă sau ultima perioada din viața mea. Nicio zi nu trece la fel, nicio ședință shibari nu seamănă cu alta. Foarte important e motivul pentru care o fac.

Mereu caut liniște, caut să opresc timpul și să nu mai conteze nimic altceva. Cu toții avem nevoie de o pauză de la tot uneori, iar eu aici o găsesc. Fără tehnologie, fără obligații, fără responsabilități. Sunt doar eu cu sforile în spațiul pe care-l consider cel mai sigur din lume. În sfori mă pot concentra pe ce consider că merită atenție. Îmi pun gândurile în ordine, îmi analizez traumele și le înțeleg. Toate astea pentru că nu am unde să fug (fizic) de ele în momentul în care sunt legată.

Cât de mult crezi că a contribuit shibari în dezvoltarea ta ca femeie?

Shibari a contribuit extrem de mult la dezvoltarea mea ca femeie. M-a încurajat să învăț să mă accept și să mă iubesc fizic și emoțional, să lucrez cu mine, să îmi descopăr limitele și să fiu capabilă să le verbalizez când e cazul.

M-a învățat ce înseamnă să am răbdare cu mine și cu cei din jur și să  conștientizez că fiecare are o luptă de dus cu sine. Femeia de azi, Gabriela Cristea, caută să-i facă pe oameni să se simtă bine în pielea lor și să ajungă să se iubească, constrângându-i fizic pentru a putea evada psihic.

Ce le sfătuiești pe femeile care doresc să pășească în lumea asta?

Le sfătuiesc să facă research înainte. Să încerce să înțeleagă cât mai bine conceptul shibari pentru a-și putea da seama cum să-l folosească în avantajul lor, pentru binele lor. Să aibă o discuție elaborată cu riggerul înainte de orice sesiune. Să comunice limite, așteptări, stări fizice și psihice. Bazele unei sesiuni reușite sunt încrederea și comunicarea dintre rigger și bunny. Suspensiile conturează imagini vizuale minunate, dar e recomandat să nu se arunce într-una de la prima sesiune. Cel mai bine e să folosești sforile treptat pentru a putea înțelege ce impact au asupra ta. În rest, le doresc mult curaj să (se) descopere. E o practică mai blândă decât pare.