Cartea care m-a făcut să nu mai râd la Friends
Încep articolul ăsta prin a declara că sunt o mare fană Friends. Sitcom-ul ăsta m-a urmărit din copilărie, de când mă uitam cu mama în weekend-uri. L-am văzut de atât de multe ori încât știu exact replicile din aproape fiecare episod. În prezent am un tricou, sticky notes, o agendă, pixuri, un popsocket. Toate cu Friends. Și mai vreau să-mi cumpăr o valiză. Am crescut cu Joey, Phoebe, Ross, Monica, Chandler și Rachel. Iar în zilele în care mă simt nașpa, tot ce vreau să fac e să bag un Mc și să văd câteva episoade din serial.
Ca orice fan Friends, bineînțeles, m-am uitat și la Reuniunea de pe HBO. Atunci am fost frapată pentru prima dată de halul în care arată azi Chandler Bing aka Matthew Perry. Știam că a avut ceva probleme cu alcoolul pe la finalul serialului, dar cam atât. Așa că, atunci când am aflat că își va publica memoir-ul, am fost pe de-o parte curioasă, dar și extrem de îngrozită de ce aș putea afla.
Am primit Friends, iubiri și marele lucru teribil la scurt timp după ce traducerea românească a văzut lumina tiparului și m-am apucat imediat de citit.
O lipsă gravă din copilărie sau un clișeu?
Am făcut gafa monumentală să încep cartea cu gândul că-i autobiografia lui Chandler Bing. Ceea ce nu-i. Cu toate că împart aceeași față, singurul lucru pe care Chandler și Matthew îl au în comun e ironia.
Pentru un actor care a făcut atât de multe generații să râdă, cartea începe dramatic.
Bună! Mă numesc Matthew, deși e posibil să mă știi după alt nume. Prietenii îmi zic Matty.
Și ar cam trebui să fiu mort.
Dacă vrei, poți să consideri tot ceea ce o să citești în continuare ca fiind un mesaj din lumea de dincolo, lumea mea de dincolo. (…)
Primul lucru pe care mi l-au făcut când am intrat în comă a fost să mă intubeze, iar porcăria aia toxică mi-a intrat în plămâni timp de zece zile. Plămânii mei n-au fost prea încântați de chestia asta – m-am îmbolnăvit imediat de pneumonie – și fix atunci mi-a explodat și colonul. Să repet, în caz că nu m-a auzit cineva: mi-a explodat colonul! Am fost acuzat de multe ori că sunt de tot rahatul, dar acum pe bună dreptate că eram!
Mi-a fost greu să suprapun imaginea lui Matthew plin de fecale cu imaginea lui Chandler din serial. Mi se părea scârbos, jalnic și extrem de trist. Cum a ajuns în stadiul ăsta? A luat atât de mult opioide încât s-a constipat. Nu a mai ieșit afară de vreo zece zile și, într-un final, i-a cedat colonul.
Ei bine, genul ăsta de prolog m-a făcut curioasă să aflu ce l-a împins pe actor către dependență.
Așa, Matthew te plimbă prin mica lui copilărie. Vorbește despre tatăl care și-a părăsit tânăra (21 de ani) soție ca să devină actor, dar și despre maică-sa, care era mai mult preocupată de job, era secretara de presă la biroul lui Pierre Trudeau, premier al Canadei la vremea respectivă.
Toți părinții se duc la serviciu, apoi se întorc. Așa merg lucrurile. N-ai de ce să-ți faci griji. N-ai de ce să faci o criză de colici, sau să devii dependent de cine știe ce substanțe, sau să trăiești o viață întreagă cu sentimentul de abandon, sau spunându-ți că nu ești bun pentru nimeni și pentru nimic, sau simțindu-te în permanență aiurea în preajma oamenilor, sau având o nevoie disperată de dragoste, sau fiind convins că degeaba faci umbră pământului.
Tatăl meu a pornit mașina și a plecat în viteză, Dumnezeu știe încotro. Nu s-a întors de la serviciu în prima zi. Nici într-a doua. Tot speram că o să vină după trei zile, apoi după o săptămână, apoi după o lună. Însă speranța mi s-a stins după șase săptămâni. Eram mult prea mic ca să înțeleg unde era California sau ce însemna: a plecat ca să-și urmeze visul de a deveni actor. Ce naiba e ăla un actor? Și unde naiba e tati?
Tata, care a devenit mai târziu un părinte minunat, și-a lăsat copilașul singur cu o femeie de doar douăzeci și unu de ani, despre care știa foarte bine că era mult prea tânără ca să aibă grijă de el. Mama mea este extraordinară și sensibilă, dar atunci era mult prea tânără. La fel ca mine, și ea fusese abandonată – chiar atunci și acolo, în parcarea de la granița dintre Statele Unite și Canada.
Mai toată copilăria, Matthew s-a simțit singur. Mai ales după ce fiecare părinte și-a clădit câte o familie separată. Mărturisește în carte că de fiecare dată când spunea cuiva că a fost un copil singur, oamenii înțelegeau că a fost singur la părinți.
Mereu m-am simțit abandonat. Atât de abandonat că, atunci când vedeam câte un avion trecând pe deasupra casei noastre din Ottawa, obișnuiam să o întreb pe bunica: e și mama în avionul ăla?, pentru că mă temeam constant să nu dispară și ea din viața mea, la fel ca tata.
Pe la 14 ani, Matthew a început să bea pentru prima dată. Era după-amiază, iar actorul era singur acasă cu doi prieteni din copilărie, cu frații Murray. Se plictiseau și atunci au venit cu ideea să bea ceva. Au găsit în casă un bax de 6 beri și o sticlă de vin alb. Frații au luat berile, iar Matty a luat vinul. Au terminat băutura în doar 15 minute. Frații vomitau, iar Matthew stătea întins pe gazon când și-a dat seama, pentru prima dată în viață, că nu-l deranjează absolut nimic, când se simțea împăcat.
Niciodată nu fusese mai fericit. Deci, asta-i soluția, mi-am zis eu. Asta nu știam eu. Probabil că așa se simt oamenii normali tot timpul. Nu mai am nicio problemă. Au dispărut toate. Nu mai am nevoie de atenție. Sunt bine. Totul este în regulă.
Los Angeles, tata, iubirile și o viață de actor
Un an mai târziu, când avea vreo 15 ani, Matthew a hotărât că vrea să plece. Că vrea să meargă la ta-su. În memoir zice că îl chemau Los Angelesul, tatăl și o nouă viață, iar plecarea lui i-ar fi frânt inima mamei.
Dimineața următoare, foarte devreme, cu toate că o durea sufletul să facă asta, mama a fost foarte drăguță și m-a dus la aeroport, uitându-se cum dispar din viața ei. Nici acum nu știu cum de am avut curajul să fac călătoria aia. Și încă mă mai întreb dacă am luat decizia corectă.
Înainte să părăsească orașul natal, a avut loc un eveniment care avea să-i afecteze o perioadă viața. O fată a vrut să facă sex cu el. Emoționat fiind, actorul a băut 6 beri, iar asta a dus la… Ei bine, nu a mai putut face nimic. Atunci a ajuns la concluzia că e impotent.
Mai târziu, o altă fată (Tricia Fisher) avea să-l scape de asta.
La început, în LA, Matty juca tenis. Era destul de bun, dar a hotărât să-și caute o nouă meserie. V-ați prins deja care?
Atunci când mi-am dat seama că nu voi putea să-mi câștig pâinea din tenis și am aflat că există oameni plătiți să joace teatru, mi-am schimbat repede obiectivele profesionale.
Matthew voia să devină faimos. Și din acest punct începe călătoria lui. A început să se ducă la probe. Ba chiar a luat câteva roluri mici, cel mai important fiind cel din primul sezon al serialului Charles in Charge. Au mai urmat alte audiții, alte roluri, printre care se mai numără și personajul Azarian din Beverly Hills 90210.
Actorul deja a crescut. A început să se uite după fete. Cu timpul, și-a dat seama că mereu a fost atras de femei inaccesibile și știe că asta are o oarece legătură cu relația pe care a avut-o cu maică-sa.
Odată ce îi trezeam interesul unei femei, mă apucam să-i spun glume, să o fac să râdă și să-și dorească să se culce cu mine. Imediat după partida de sex se reinstala realitatea, iar eu îmi dădeam seama că nu o cunoșteam deloc pe femeia respectivă. Pur și simplu, era disponibilă, așa cum erau toate celelalte, deci nu mai avea nevoie de ea. Trebuia să ies din nou și să încerc să le atrag atenția altora. Ăsta-i motivul pentru care m-am culcat cu atât multe femei. Încercam să-mi recreez copilăria și să ies învingător măcar o dată.
De fiecare dată când reușea să construiască o relație matură cu o femeie, Matthew ori se speria de angajament ori nu se considera suficient de bun, așa că, în final, tot el era cel care părăsea. Tipul ăsta a părăsit-o pe Julia Roberts.
Relația cu Julia Roberts fusese prea mult pentru mine. Constant mă temeam că o să se despartă de mine, și de ce să nu o facă? Nu eram bun de nimic, niciodată nu o să fiu bun. Mă simțeam distrus, deznădăjduit și imposibil de iubit. Așa că, în loc să mă confrunt cu inevitabila agonie pe care mi-ar fi adus-o pierderea ei, am rupt eu relația cu superba și inteligenta Julia Roberts.
Revenind la partea cu actoria, Matthew era să piardă rolul din Friends fiindcă era angajat într-o comedie SF numită L.A.X. 2194. Apoi, cu mult noroc, și după cum știm deja cu toții, a devenit emblematicul Chandler Bing.
Friends a fost un colac de salvare. O perioadă
Există două feluri de oameni dependenți de droguri: cei care vor să li se ascută toate simțurile și cei care își doresc să fie storși de energie. N-am putut niciodată să-i înțeleg pe ăia care iau cocaină – de ce ar vrea cineva să fie și mai ancorat în prezent, și mai activ? Eu făceam parte din categoria celor care nu mai voiau să simtă nimic. Nu-mi doream decât să mă fac una cu canapeaua și să mă simt minunat uitându-mă la filme. Eram dependent de tăcere.
Capitolul Parcă am mai trăit asta a fost preferatul meu. Fiind o fană Friends, Chandler mi-a satisfăcut niște curiozități, mi-a spus niște povești din spatele cortinei. Mi-a vorbit despre Jennifer, Courtney, Lisa, Matt și David, care i-au devenit prieteni.
Matthew era fericit. Se ducea în fiecare dimineață la filmări. Lucra constant. Își știa replicile. Era dedicat trup și suflet, iar faima se transformase într-o jachetă pe care el a început să o poarte. Dar dependența și-a făcut iar apariția.
Ajunsesem să iau zilnic cincizeci și cinci de pastile din alea. Avea 58 de kilograme când m-am internat în centrul de dezintoxicare Hazelden, din Minnesota, iar viața mea era distrusă. Mi-era frică, o frică absolut cumplită, o frică animalică. Eram convins că o să mor, deși habar n-aveam ce pățisem. Eu nu voiam să mor. Voiam doar să mă simt bine.
În cazul în care ai urmărit Friends de cel puțin două ori, de la început până la final, îți dai seama de dependențele lui Matthew în funcție de cum arăta Chandler: ba arăta bine, ba era foarte slab, ba s-a îngrășat și s-a buhăit la față. Toate fragmentele astea m-au făcut să nu îmi doresc să mai revăd sitcom-ul. M-ar întrista foarte tare.
Dependența mea de Vicodin începuse să aibă efecte foarte nasoale. Dacă te uiți la al treilea sezon din Friends, cred că o să te îngrozești când o să vezi cât de mult slăbisem până la sfârșitul lui (opioidele îți taie pofta de mâncare, plus că te face să vomiți întruna). În ultimul episod port o cămașă albă și o pereche de pantaloni cafenii, ambele par mai mari cu cel puțin trei măsuri.
(Compară și felul cum arată în ultimul episod din sezonul șase și în primul din sezonul șapte, episoadele în care Chandler și Monica se cer reciproc în căsătorie. Port exact aceleași haine și în ultimul episod din sezonul șase, și în primul din șapte, fiindcă se presupune că totul se întâmplă în aceeași seară, dar probabil slăbisem vreo douăzeci și ceva de kilograme în perioada dintre filmările sezoanelor. În anii când jucam în Friends, greutatea mea a fluctuat între 58 și 102 kilograme.)
Poți urmări traiectoria dependenței mele după greutatea pe care o am de la un sezon la altul – când sunt umflat, e din cauza alcoolului; când sunt numai piele și os, e de la pastile; când am barbă, e de la foarte multe pastile.
Friends, iubiri și marele lucru teribil e un memoir pe care-l așteptam de multă vreme și care m-a întristat profund. Așteptam să cunosc un Chandler Bing și, de fapt, am citit autobiografia haotică a unui dependent.
Poate cel mai dureros lucru pe care l-am citit a fost când Matthew a zis că și-ar dori ca Friends să fie ultimul lucru la care fanii să se refere atunci când îi pronunță numele. Din păcate nu e așa. Matthew Perry o să fie Chandler Bing până la finalul zilelor lui și după, fiindcă Matty a fost mai ocupat să ia pastile și să bea, iar acum, la peste 50 de ani, se plânge că nu a jucat în nimic serios, că nu are o soție, copii și că trăiește singur.
Explozia colonului a avut loc recent, în 2019. Accidentul cu dinții de care vorbea după Reuniune (unde abia avea dantura făcută) a fost provocat de faptul că era atât de praf de la toate tâmpeniile pe care le lua încât, atunci când a mușcat dintr-o felie de pâine prăjită, i-au căzut toți dinții de sus. Iar în ianuarie 2022, i s-a făcut o sutură cu capse, lungă de 15 cm. Tot ce sper este să nu lase dependența să câștige din nou și să păstreze imaginea lui Chandler Bing, cea cu care deja ne-am obișnuit.
Citește Friends, iubiri și marele lucru teribil dacă ai râs măcar la 5 glume făcute de Chandler, fiindcă are nevoie de asta. Are nevoie să i se întoarcă măcar un procent mediu din starea de bine pe care ne-a adus-o el în toți acești ani, fiindcă la final, când un serial cult ca Friends se încheie, rămânem doar cu actorii, care, să nu uităm, sunt oameni, nu personaje fictive.
