Aluziva – femeia care și-a dat demisia în direct și a devenit virală
Nu te mulțumi niciodată cu puțin
Cei cinci Adițu
După divorțul părinților, Alina, care avea 4 ani pe atunci, a locuit cu mama ei la Mangalia. Stăteau într-un apartament cu două camere și până la 12 ani a dormit cu ea în pat. Nu avea camera ei, doar un coș cu jucării așezat într-un colț. S-au mutat apoi la Constanța. Atunci i-a fost repartizat un spațiu doar al ei pe care l-a umplut imediat cu postere cu 50Cent, Eminem, Evanesence șamd. Când avea 13 ani, maică-sa s-a recăsătorit, iar Alina a primit de la tatăl vitreg un Nintendo la care s-a jucat mult timp. Pe parcurs, până la 18 ani, camera ei s-a metamorfozat. Posterele au fost înlocuite de citate, și-a pictat pereții, a devenit spațiul intim al unei adolescente.
Pe când avea 5 ani, într-o plimbare cu maică-sa în Saturn, la un magazin de pe plajă, Alina a văzut un clovn din cârpe. L-a primit imediat și i-a pus numele Adițu. A început să mănânce cu Adițu. Făcea baie cu Adițu. Îl hrănea cu ciorbă. L-a dus la grădiniță. Vara stăteau la plajă. Iarna se juca în zăpadă. În final a ajuns în ultimul hal. Nu mai avea nas, ochi. Maică-sa l-a cusut, i-a desenat trăsăturile cu ojă.
Într-o zi caldă de vară, Alina se juca afară, iar Adițu o veghea dintr-un colț al trotuarului. S-a întâmplat să treacă o echipă de la salubrizare, să-l considere pe Adițu o cârpă ponosită și să o pună în tomberon. A fost atât de dărâmată de pierderea clovnului, încât nu a mai vrut să mănânce și în fiecare noapte adormea plângând de dorul lui. L-a iubit atât de mult încât primul ei frate vitreg a primit numele de Adrian, iar al doilea, ca să fie în același ton, de Florian. Apoi, soțul ei poartă numele tot de Adrian, la fel ca și socrul ei. Și primul ei copil, Matei, a fost botezat și cu acest nume. Ca să fie treaba-treabă, inclusiv pe fratele ei vitreg, din Franța, îl chema tot Adrian. Alina mi-a mărturisit râzând că a pierdut un Adițu, dar a câștigat alți cinci.
Când aud cuvintele femeie puternică, mă gândesc imediat la mama.
Mama Alinei era destul de permisivă. O lăsa să se îmbrace cum vrea, o lăsa să asculte ce muzică își dorea. Cu toate astea, îi spunea din când în când: Hai, mamă, fii și tu mai domnișoară. Nu mai purta blugii ăia cu trei numere mai mari. Nu înțelegea că Alina era rapperiță, că purta hanorace largi și pantaloni lălâi ca să se potrivească cu ceea ce asculta. La 14 ani, când a aflat că fiica sa fumează, i-a ținut discursul cu fumatul face rău, apoi i-a zis că decât să se ascundă, să fure țigări sau bani pentru câte un pachet, mai bine să-i permită acest viciu.
Din fericire, putea să-i povestească orice: de la poveștile amoroase până la problemele care apăreau la școală. În primul rând i-a fost și îi este prietenă, apoi mamă. Și în prezent are confortul sufletesc că orice se întâmplă în viața ei, o poate suna să-i povestească în detaliu fără să fie judecată. În ultimul timp face asta mai rar pentru că a realizat că de fiecare dată când e tristă sau amărâtă îi transmite asta și mamei sale și nu vrea să o mai supere.
A fost o femeie care a plecat de jos. A divorțat destul de tânără și a fost o mamă singură care trebuia să lucreze în mai multe locuri pentru a asigura un trai liniștit.
În Mangalia, lucra la primărie, dar în paralel ținea contabilitatea la Asociația de Locatari, pentru câteva blocuri. Apoi, după ce s-a mutat în Constanța și s-a recăsătorit, a descoperit că soțul ei suferea de o depresie cruntă și lua medicamente prescrise de psihiatru. Pastilele intrau în conflict cu alcoolul și uneori avea ieșiri violente. Chiar și în aceste condiții, mama Alinei a reușit să răzbească. Glumind, mi-a zis că mama ei e imposibil de ucis. Este un strateg foarte bun, și-a deschis propria firmă. A trecut prin nenumărate operații și intervenții medicale, chiar și la inimă. A făcut față singură tuturor ratelor, creditelor și problemelor de la firmă care au rămas în urmă. S-a ridicat după fiecare cumpănă, inclusiv după moartea celui de-al doilea soț.
Când a murit tatăl ei vitreg, Alina avea 19 ani, era la facultate. Maică-sa slăbise atât de mult în perioada aia încât avea senzația că se va evapora. A urmat o perioadă de antidepresive, dar în final, a revenit mai puternică ca oricând.
Mai mult decât atât, e un om inimos. De aici a moștenit și Alina latura caritabilă, compasiunea pentru oamenii aflați în dificultate, dorința de a ajuta oameni.
Poezia plăcilor electronice
Până la 14 ani a fost un copil foarte cuminte, extrem de silitor, care-și făcea temele din timp, răspundea la orele care-i plăceau, cele mai multe pe partea umană, în niciun caz reală. Cu toate astea nu a fost niciodată un elev de nota 10, de Premiul I, dar aproape în fiecare an lua Mențiune. În clasa a VIII-a, după capacitate, s-a produs o eroare de sistem și, în loc să fie repartizată la un liceu filologic sau de limbi străine, a ajuns la Electrotehnică și comunicații.
A început școala plângând. În loc să-l citească pe Eminescu și să comenteze operele literare interbelice, ea studia materialele și învăța cum să facă plăci electronice. Atunci i-a cerut mamei sale să o transfere, la care ea i-a replicat: Sub nicio formă, mamă. Dă-l naibii de liceu, facultatea contează.
Atunci s-a răzvrătit, voia să se răzbune pe maică-sa. A chiulit atât de mult încât a adunat cele mai multe absențe din liceu și a fost exmatriculată. În vara aceea, a învățat foarte bine franceză și la limba latină ca să aplice din toamnă la un liceu potrivit ei. A luat doar 9 și 10 la probele de franceză, iar la limba latină a picat. Nu a avut de ales, așa că a trebui să se întoarcă la vechiul liceu. A început să se concentreze pe materiile care chiar o interesau și în rest chiulea fără să-i pese de consecințe.
Din presă la una dintre cele mai cunoscute influencerițe din România
După majorat, s-a înscris la facultate în București și s-a mutat în chirie cu 3 pisici. La Jurnalism a intrat din prima încercare, a fost în primii 30. A târâit vreo două restanțe până în anul 3, dar le-a luat și pe acelea în final. În paralel a început să și lucreze. A fost primul ei job în presă, la Playboy. A scris acolo timp de doi ani, până s-a închis revista. Apoi au urmat multe alte joburi în redacții, în televiziune, în PR și tot ce ține de comunicare. Majoritatea o știe pe Alina de la povestea cu demisia în direct de la Digi, pentru că a postat un vlog pe canalul ei de YouTube, care are peste un milion de vizualizări, în care a povestit cum, când și de ce și-a dat demisia pe post. Clipul apare la o simplă căutare pe Google: Aluziva Digi.
Acum, Alina se consideră o femeie realizată. Și-a construit familia pe care o visa. Are un soț care o iubește și o respectă. Are o mână de oameni pe care se poate baza oricând. Atunci când ajungi să ai o oarecare notorietate strângi tot felul de oameni care nu știi dacă te plac sau vor să fie în preajma ta pentru mai multe likeuri în Social Media, ca să primească anumite produse gratis, ca să nu plătească nota atunci când ies în oraș sau doar pentru că e cool să o arzi cu un influencer.
Profesional vorbind este apreciată, este eficientă. Reușește să lucreze de acasă, își face propriul program, este propriul ei șef – ceea ce uneori e un avantaj, alteori dezavantaj. Experiența de jurnalist o ajută foarte mult acum, pentru că face conținut axat pe activism social și de mediu, educație, drepturi, fundraising, dezvoltare personală, mental health și rareori despre haine, lifestyle sau beauty. Esența ei este de educator, de investigație, de storyteller. Acum câștigă bani din asta și, mai mult decât atât, poate ajuta și alți oameni. Toate astea în timp ce este acasă cu copiii ei.
Femeia cu curul mare face copiii frumoși și sănătoși.
Când se uită în oglindă, Aluziva se gândește: Hai, coaie, că o mai duci încă o zi! În majoritatea momentelor în care se privește este obosită. Atunci își zice: Mamă, ce rău arăți... Uneori își dă seama că merită și trebuie să se îngrijească puțin mai mult.
De jumătate de an este într-un proces în care încearcă să-și acorde mai mult timp. Alteori se compătimește pentru că, deși pare greu de crezut, munca ei e grea: să aibă grijă de cei trei copii, să fie soție, să posteze constant în Social Media, să strângă bani pentru cazuri umanitare. Prioritățile se schimbă, dar mai mereu ea cade pe ultimul loc.
Alina nu s-a considerat niciodată o fată sau o femeie frumoasă. Toată adolescența a suferit pentru că nu-i creșteau sânii. Cu toate că acum lucrează cu branduri care militează pentru #bodypositivity și promovează naturalețea în mediul online, pentru că folosește foarte rar machiaj și filtre de înfrumusețare, în adâncul ei încă își dorește niște sâni mai mari.
Când era puștoaică, își spunea că la 30 de ani va face un implant de silicoane. Nu a făcut asta, dar în momentul de față, la 33, gândul nu a părăsit-o în totalitate, cu toate că nu simte că are neapărat nevoie de asta. Se enervează pe ea din cauza asta: De ce îți mai pasă? Mai ales că niciodată nu a încercat să se remarce prin calitățile ei fizice. A încercat să exceleze, să atragă băieții prin alte lucruri: prin inteligență, prin umor, prin faptul că se descurcă în orice situație, prin bagajul ei de lecturi, prin pasiunea pentru filme, chiar și prin faptul că se joacă pe consolă.
După 30 de ani a început să își aprecieze fizicul. Dacă se dezbracă în fața oglinzii vede un trup ok. Știe că nu a fost înzestrată cu o frumusețe convențională, dar nici nu e strâmbă. Alina lucrează cu ea să înțeleagă de ce nu s-a văzut niciodată ca fiind frumoasă. Mult timp s-a gândit că e din cauza faptului că e foarte păroasă, că a moștenit gena de la tatăl ei, că mama ei are trei fire de păr pe picioare. Când era mică avea mono-sprânceană, mi-a mărturisit ea râzând. Primul ei iubit i-a zis că e maimuță păroasă, lucru care a marcat-o profund și care a contribuit la stilul ei vestimentar: ani întregi s-a îmbrăcat larg, de sus până jos, ca să se ascundă.
Alina a conștientizat că e totuși o femeie cu forme. Când era puștoaică, colegii îi spuneau că are fundul mare sau îi dădeau odioasa poreclă de noptieră. Atunci era complexată, acum își dă seama că multe ar ucide să aibă fundul ei. Are talia îngustă și șoldurile late, pe principiul femeia cu curul mare face copiii frumoși și sănătoși.