Carla Schoppel, despre ce înseamnă să fii un PR al artei

Carla Schoppel este absolventă de filosofie și PR al artei vizuale. Când nu citește despre Grecia Antică, decupează și lipește pentru a crea colaje analog, prin care își ilustrează propriile poezii.

Am povestit cu ea despre cum arată o zi din viața unui PR al artei, dar și despre Artown Festival, cel mai recent festival de care s-a ocupat.

Când și de ce ai devenit un PR al artei?

Colaborarea cu lumea artei vizuale a început cu adevărat în timpul studiilor la Facultatea de Filosofie, când m-am implicat în diverse proiecte-experiment între studenții de la Filosofie și cei de la Arte. Lumea artei nu îmi era străină, dar în cadrul acestor proiecte am reușit să descopăr altfel lucrările de artă ale contemporanilor, în special ale artiștilor emergenți cu care am intrat în contact la vremea aceea.

N-aș spune că a fost un proiect anume care m-a făcut să mă îndrăgostesc de zona asta, în special fiindcă eram deja acolo, având printre prieteni destul de mulți artiști, dar pot spune că abia când am început să lucrez cu galerii de artă mai mult decât lucram independent, am simțit că pot face mai mult: de la a-mi exprima argumentat părerea despre calitatea sau șansele de creștere a unui artist pe piața de artă la a vorbi despre cât de vandabilă e o lucrare, indiferent cât de bine realizată este.

Inițial m-am implicat în zona asta exclusiv în calitate de curator, adesea scriam și textele expoziționale, însă deoarece am crezut suficient de mult în anumiți artiști, am simțit nevoia să promovez altfel ceea ce era deja atât de important pentru mine legat de ceea ce creau acești artiști.

Așadar, fiind deja un fel de connecting people person, a fost la îndemână să mă implic și în promovare. Pot zice că asta a venit de la sine, iar atunci când reprezinți un artist, chiar dacă ești un simplu curator, tinzi să te implici în întreaga bucătărie, astfel încât să creezi și legăturile cu mass-media, de exemplu.

Cum arată o zi din viața unui PR pentru proiecte artistice?

Când lucram cu normă întreagă, la galerii, era clar: aveam programul expozițional stabilit chiar și cu un an înainte, lista de parteneri media sau strategici la fel, așa că era mai degrabă un schimb continuu de emailuri care îți oferea și timpul de a crea noi proiecte expoziționale.

Pentru proiecte independente de tip festival, expoziții care nu sunt itinerante sau chiar proiecte care nu sunt neapărat sub umbrela unei galerii (deci trebuie să te ocupi de promovare și de menținerea relației cu partenerii media), e necesar ca zilnic să identifici spații și oameni care să aducă valoare proiectului pe care îl reprezinți.

Desfășurarea evenimentului este cea mai faină și stresantă parte a zilei de lucru a unui PR deoarece atunci cauți să numeri rezultatele pentru care ai depus efort, și faci asta în special post-eveniment.

Ce fel de relație ai construit cu artiștii?

Fiind mai mereu înconjurată de ei, a fost la îndemână să și lucrăm împreună. Uneori m-am gândit că funcționez ca ei, până la urmă, având în vedere că am și eu proiectul Schoppel Cut, de colaj analog, atât că îmi e mai simplu să îi promovez pe alții decât să mă aplaud singură.

Desigur, pentru cele mai multe persoane, artistul este o persoană dificilă, nesupusă unui stil de viață obișnuit. M-am lovit de multe ori de problema termenelor limită, de oarecare neînțelegeri cauzate tocmai de stilul aiurit al unora fiindcă mulți dintre artiștii cu care am lucrat sunt ușor dezorganizați sau pur și simplu funcționează pe un alt fus orar, de unde și nevoia lor de a implica un curator, un agent, un om responsabil de logistică atunci când aceștia organizează o expoziție.

S-a întâmplat să fie greu să lucrez cu unii dintre ei, dar am de exemplu și colaborări care au început în 2015, dar care încă sunt recurente și s-a păstrat o constantă. Implicarea mea nu presupune întotdeauna rolul de PR, fiindcă o expoziție este de regulă promovată de spațiul care o include, așadar de cele mai multe ori particip în viața unei expoziții în calitate de curator și de promotor la un nivel micro pentru artist.

Există diferențe între PR-ul pentru proiecte artistice și cel pentru produse/servicii comerciale?

Ei bine, abordarea și obiectivele sunt asemănătoare, însă publicul este destul de diferit, chiar și dacă ne gândim strict la interiorul lumii artei. Nu putem vorbi despre același public, chiar dacă numitorul comun este arta vizuală.

În domeniul artistic promovăm expresia creativă și valoarea culturală a unei lucrări, în timp ce urmărim și creșterea notorietății unui artist, implicit a artei sale, iar asta necesită atragerea publicului către un anumit tip de evenimente și mai ales atragerea criticilor, care la noi în țară sunt cam absenți. Chiar dacă și noi, responsabilii de relațiile cu publicul, suntem orientați către vânzări, să zicem că noi căutăm consolidarea artei pe care o creează un artist, mai mult decât transformarea acesteia în brand.

De asemenea, publicul țintă, deși este format din consumatori, este un public nișat. Mai degrabă cumperi haine sau alimente decât o lucrare de artă, așa-i? Ne concentrăm totuși asupra modului în care îi putem influența pe potențialii cumpărători (fără să folosesc un ton peiorativ) fiindcă arta este un bun care conține totuși și acea valență a bunului imaterial.

Arta nu personalizează o lucrare pentru un client anume, poate doar când cineva creează la comandă, și nici nu se schimbă de la un sezon la altul pentru a se alinia tendințelor. Ea creează tendințele apelând la emoție și la narațiuni mai complexe, care necesită măcar parțial educația culturală a publicului și capacitatea de a observa modul în care arta operează cu concepte.

În cazul serviciilor comerciale știm bine că tonul campaniilor este foarte direct, concentrat strict asupra unor avantaje tangibile și asupra satisfacerii unor nevoi pragmatice ale clientului. Am ajuns însă în acest mic segment de PR, în artă, să folosim strategiile celor din zona de produse și servicii comerciale pentru a diversifica publicul acesta nișat de care spuneam.

Se pare că începem să avem din ce în ce mai multă nevoie de un marketing afiliat influencerilor și lansărilor cu ecou, sau cum le spun eu, cu sclipici, și de acele parteneriate măsurabile, recurente, care să se adapteze la schimbările pieței chiar și atunci când vorbim despre piața de artă. Oricât de mai sensibil și mai focalizat ar fi domeniul artei, e clar că avem nevoie de tot mai multe efecte tangibile asupra vânzărilor și a experienței oamenilor față de artă ca produs, ok, un produs cultural, dar care are totuși și o valoare materială.

Povestește-mi, te rog, despre Artown Festival, unul din cele mai recente festivaluri de artă de care te ocupi.

În anul 2022, când a avut loc prima ediție a festivalului, lumea se dezmorțea încă postpandemie, dar la nivel național aveam deja câteva festivaluri care începuseră să pună arta urbană pe primul loc.

Cu prima ediție, Asociația buchARTest a inclus în festival peste 1800 de metri pătrați pictați, asta după ce membrii asociației au avut de ales din 94 de concepte din 23 de țări. Au fost selectați 27 de artiști, fiecare pictând câte un perete, dar în cadrul festivalului au fost și seri de poezie, teatru în aer liber, concerte de rock alternativ și muzică clasică, live modular performances, spectacole de balet și dans contemporan, action painting, numere de magie, precum și ateliere de artă pentru copii și tineri, adică numeroase forme de exprimare artistică, ceea ce e musai să se regăsească într-un festival de artă urbană.

Fondatoarea festivalului este Livia Florea, o iubitoare de artă care a realizat că arta murală poate regenera orașul, ca o metodă suplimentară, alături de reciclare, campanii de curățenie etc.

Pentru un oraș ca Ploiești, care afectează puternic localnicii din cauza infrastructurii, a poluării industriale cauzate de prelucrarea petrolului, dar și din cauza dezvoltării urbane neuniforme, un astfel de festival aș zice că este mult mai necesar decât festivalurile care se dezvoltă în marile orașe, în special fiindcă Artown Festival contribuie totodată la educarea unei populații îmbătrânite, puternic afectată de oportunitățile de angajare, de instabilitatea economică generală, de oferta culturală de petrecere a timpului liber samd.

Este minunat să vezi că printre toate aceste aspecte care contribuie la percepția localnicilor despre orașul în care locuiesc, organizând un astfel de festival, poți crește nivelul de satisfacție, având un impact pozitiv asupra bunăstării lor generale.

Ce pot vedea oamenii la Artown?

Ediția a III-a aduce peste 15 picturi murale, peste 60 intervenții de street art care vor prinde viață pe străzile orașului, remodelarea spațiilor verzi, evenimente în spațiul public și o nouă direcție ce constă în instalarea temporară a unui pavilion arhitectural, însumând direcția festivalului de activism artistic, toate concepute pentru a stimula experimentarea: de la basorelief și paste-up la sticker și colaj.

Pentru mine, festivalul în sine este evenimentul preferat, însă cel mai mult sunt interesată de cum se vor transforma clădirile datorită muraliștilor care au aplicat la call-urile lansate în faza incipientă de promovare a Artown Festival.

În ultimii ani m-am cam atașat de anumite picturi murale întâlnite în orașele pe care le-am vizitat și deși este o artă cu durată de viață nedeterminată, prefer să văd noi lucrări în oraș decât să văd că cele pe care le știu sunt înlocuite. Visez și eu la orașe în care chiar și cele mai mărginașe cartiere devin galerii de artă în aer liber, iar treaba asta nu mi se mai pare o utopie de vreo 5 ani încoace.