Arta de a ține un jurnal

Un parteneriat Zenobisme x Atelier Skoob

Sunt convinsă că ai văzut cel puțin un film în care protagonistul/a ținea un jurnal. Poate ai încercat și tu asta cândva, dar ai renunțat fiindcă copiii și colegii de școală râdeau de tine. Te numeau fetiță sau bebeluș doar pentru că îți notai gândurile într-o agendă cu sau fără cheiță.

Din ce am observat, în România nu există o cultură a jurnalului. Avem, e adevărat, câteva jurnale interbelice publicate, ca cel al lui Mihail Sebastian sau Jeni Acterian. Alte unor contemporani ca Mircea Cărtărescu și Radu Vancu și foarte puține titluri despre arta de a ține/scrie un jurnal, care sunt, bineînțeles, traduse.

Scrierea unui jurnal stimulează angajamentul și reflecția. Te ajută să-ți aprofundezi înțelegerea eului și să-ți înțelegi viața mai mult decât ai putea crede. Îți poate asigura o perspectivă suplimentară asupra ta și a lumii, asigurându-ți o mai mare conștientizare a ceea ce se petrece cu tine și în jurul tău în lumea de zi cu zi.

Nina Munteanu

Mi s-a întâmplat, ca atunci când am spus unui scriitor român că țin jurnale de când mă știu, să fiu bagatelizată. Să mi se spună că a scrie în jurnal nu e scris. Și mă gândeam… nici nu trebuie să fie. Ar trebui să fii doar tu cu tine în agenda sau caietul ăla. Fiindcă acest obicei îți aduce atât de multe beneficii.

Nina Munteanu, o autoare româncă care trăiește în Canada, a enumerat câteva avantaje pe care ți le aduce scrisul în jurnal în cartea sa Scriitorul de jurnal. Descoperirea vocii interioare, tradusă la Editura Paralela 45. Iată câteva:

Sănătate

• Mai puține vizite la medic motivate de stres
• Îmbunătățirea funcționării sistemului imunitar
• Reducerea tensiunii arteriale
• Îmbunătățirea funcționării plămânilor
• Îmbunătățirea funcției hepatice
• Mai puține zile de spitalizare
• Îmbunătățirea stării de spirit/afectivității
• Reducerea simptomelor depresive
• Mai puține simptome post-traumatice de intruziune și evitare

Sociale și comportamentale

• Reducerea absentismului la serviciu
• Reangajarea mai rapidă în cazul pierderii locului de muncă
• Îmbunătățirea memoriei de lucru
• Îmbunătățirea performanțelor sportive
• Medie mai ridicată a notelor studenților
• Comportament social și lingvistic alterat
• Un beneficiu important al ținerii unui jurnal este acela că ne ajută să ne amintim un lucru mai târziu. Consemnările din jurnal țin o evidență la care să revii și să acționezi sau, pur și simplu, să reflectezi.

Când scrii în jurnal e ca și cum ai avea un dialog nesfârșit cu tine

Am aproape 15 ani de experiență în a scrie și ține un jurnal. Am început să fac asta la 8 ani și de atunci am adunat peste 30 de agende, pe care le am acasă, la ai mei, într-un cufăr cu cheie făcut de tata. În 15 ani, doar doi ani am scris mai rar, mai puțin, mai codat. Asta s-a întâmplat când m-am separat de mine și am încercat să construiesc o persoană complet diferită.

Am început să scriu fiindcă eram extrem de timidă. Agendele mele erau spațiul în care puteam evada, visa, în care mă puteam descoperi pe mine. Spațiul în care inventam povești, scriam poeme, desenam, lipeam amintiri.

De-a lungul timpului am avut mai multe stiluri de a scrie în jurnal. Când eram mică, fiecare zi începea cu Dragă jurnalule, apoi un șir de evenimente. Când am mai crescut, fără să-mi dau seama ce fac, am început un soi de exerciții de introspecție. Încercam să mă autoanalizez, să-mi dau seama unde sunt și ce vreau să fac. În ultimii ani de generală, zilele mele căpătaseră o aură magică. Nu mai eram Cristiana, ci Dya, iar casa mea era un nor. Mă duceam la o școală undeva pe o insulă plină de nebuni și mă luptam în fiecare zi cu colega vrăjitoare care-și schimba înfățișarea. Cum poate deja bănuiți, jurnalele din timpul liceului sunt un fel de culegeri cu portrete ale băieților pe care i-am plăcut, care m-au plăcut, cu care am fost sau voiam să fiu. Din facultate, jurnalele mele au început să mă oglindească pe mine, cea reală.

Arta poate să îmbrace multe forme într-un jurnal. Te poți exprima în forme libere mâzgălind, făcând benzi desenate, colaje, schițe, colorând, pictând, adăugând fotografii și alte forme mixte de exprimare.

Nina Munteanu

Nu am avut vreodată un program anume pentru scrisul în jurnal. Am încercat, dar am eșuat. În copilărie scriam câte o pagină pe zi. Apoi, ani mai târziu, am încercat cele 3 pagini de dimineață de care vorbește Julia Cameron în The Artist’s Way. Cel mai mult am reușit să scriu acele morning pages vreo 3 luni. Apoi m-am angajat. Când mi-am dat seama că trebuia să mă trezesc la 5 ca să reușesc să păstrez obiceiul ăsta în viața mea, am renunțat.

În ani de zile de journaling, am ales să scriu când simt, ce simt, unde simt. Agenda mea de lucru, listele de To Do’s, citatele din cărți, poemele, gândurile, toate sunt într-o singură agendă. Fiindcă altfel m-aș simți copleșită.

Scriind am ajuns la o luciditate. Am învățat să mă cunosc, să mă accept, să mă calmez. Și, poate cel mai important pentru mine, mi-am creat un bagaj de amintiri pe care nimeni nu mi-l poate șterge vreodată.

Nu mi-am ținut vreodată jurnalul digital. Doar în agende. Am ales să fac asta fiindcă digitalul îmi aduce o nesiguranță. Oricând, toate amintirile mele pot dispărea. Hârtia rămâne.

După cum poate știți deja, am fost recent acasă, la mama și tata, și mi-am deschis cufărul. Când mi-am văzut caietele de la 8, 9 și respective 10 ani, am simțit gustul dulce-acru al nostalgiei. În paginile alea vedeam o fetiță nesigură care visa să scrie. Care visa să fie citită și publicată. Am găsit felicitările pe care mi le dădea mama la zilele de naștere. Cea mai veche e din 2007. Și vederile luate de prin locurile în care am călătorit.

Scrisul de mână ne încetinește. Este un mod senzual și intim în care ne putem exprima

Nina Munteanu

Tata era lângă mine când mă uitam prin toate aceste materiale. I-am spus: îți dai seama ce o să simt când o să mă uit prin jurnalele astea la 50 de ani? Mi-am dat seama că de aia scriu. Nu ca exercițiu, nu ca proză, ci ca peste ani să simt iar gustul prăjiturilor pe care le făcea mama de Crăciun, și nerăbdarea cu care mergeam la bunici, și dorul de casă pe care-l simțeam când eram la facultate.

Scriind constant, nu uit de mine. Scrisul în jurnal e o artă. O artă de înregistrare și păstrare a amintirilor.

Vreau să încep să scriu într-un jurnal, dar nu știu cu ce să încep

În primul rând, cumpără-ți o agendă. Nu alege orice caiet simplu. Caută ceva ce îți place cu adevărat, altfel abia vei scrie. Îți recomand o agendă realizată de Atelier Skoob. Raportul calitate preț e foarte bun. De altfel, vei putea să îți personalizezi jurnalul așa cum îți dorești.

În al doilea rând, instrumentele de scris chiar sunt importante. Din experiență îți spun, nu folosi pixuri care se șterg. M-am trezit, după ce mi-am lăsat agenda în soare, cu pagini întregi goale. Eu aleg varianta clasică. Pixuri cu cerneală albastră (cu gel sau fără) sau neagră.

Permite-ți să faci greșeli. E normal să mănânci litere, să taie, să ștergi, să acoperi. Cu cât faci asta mai repede, din primele pagini, o să te simți mai comod să scrii liber.

Nu-ți face griji că ai o viață plictisitoare și nu ai despre ce scrie. Repet, nimeni nu îți va citi gândurile. Scrie despre cum arată zilele tale, despre ce te îngrijorează, notează-ți lista de cumpărături, descrie ce ai visat în noaptea precedentă. Peste ani, amintirile astea sunt mai prețioase decât orice altă aventură, crede-mă.

Dacă vrei să te documentezi puțin înainte de a începe, îți recomand Scriitorul de jurnal, de Nina Munteanu. În cazul în care vrei să începi să scrii digital, cartea asta nu-i pentru tine, fiindcă îți prezintă niște aplicații nu tocmai actuale, dar dacă alegi bătrâna hârtie, go for it. O să te inspire.

De asemenea, pe YouTube vei găsi niște creatoare de conținut foarte interesante. Preferata mea e OverallAdventures, pe care o urmăresc încă din liceu. Pe canalul ei vei găsi clipuri despre ce să scrii când nu mai știi despre ce să scrii, răsfoiri ale unor agende, video-uri despre paginile de dimineață, journaling prompts and so on.